Svetlana Aleksievici, scriitoare angajată, care a denunţat războiul şi minciuna din era sovietică

Scriitoarea şi jurnalista Svetlana Alexievich (Svetlana Aleksievici), din Belarus, a primit premiul Nobel pentru literatură pe 2015, „pentru scrierile sale polifonice, un monument dedicat suferinţei şi curajului în zilele noastre”, potrivit motivaţiei Comitetului Nobel.

Potrivit cotidianului Le Monde, atribuind premiul Nobel pentru literatură scriitoarei belaruse Svetlana Aleksievici, care era marea favorită la casele de pariuri, Academia Regală Suedeză a recompensat o autoare matură, pasionată de chestiunea realului. De la carte la carte, această scriitoare angajată politic, născută în Ucraina în 1948, a denunţat războiul, violenţa şi minciuna din care a fost „ţesută” istoria fostului imperiu sovietic. Prima femeie de limbă rusă care a primit premiul Nobel, Svetlana Aleksievici calcă astfel pe urmele celor trei scriitori de limbă rusă recompensaţi cu acest trofeu literar prestigios – Boris Pasternak (1958), Aleksandr Soljeniţîn (1970) şi Iosif Brodski (1987). De asemenea, ea este a 14-a femeie care câştigă premiul Nobel pentru literatură de la crearea acestei distincţii, în 1901.

• Test de cultură generală. Care este diferența dintre cafea și ceai?
• Ce se întâmpla, în trecut, cu tinerii care se aruncau în apă după cruce, de Bobotează.…

Svetlana Aleksievici s-a născut pe 31 mai 1948, în oraşul Ivano-Frankivsk din Ucraina, dintr-un tată belarus şi o mamă ucraineană. După serviciul militar al tatălui, familia s-a mutat în Belarus, unde ambii părinţi au lucrat ca profesori. După ce şi-a terminat studiile, Svetlana Aleksievici s-a dedicat carierei de profesor şi jurnalismului. Între 1967 şi 1972, a studiat jurnalismul la Universitatea din Minsk.

Din cauza poziţiilor sale critice, a fost obligată, după ce a obţinut diploma universitară, să accepte un loc de muncă la un ziar de provincie, în Brest, un oraş aflat în apropiere de graniţa poloneză. Ulterior, a putut să revină în Minsk, unde şi-a găsit de lucru la cotidianul Sel’skaja Gazeta.

Practicând genuri literare diverse, Svetlana Aleksievici s-a inspirat din activitatea depusă de Sophie Fedorcenko (1888 – 1959), o infirmieră devenită cunoscută graţie jurnalului ei de front, ce a documentat dramele trăite de soldaţii ruşi în timpul Primului Război Mondial, dar şi din lucrările scriitorului belarus Ales Adamovici (1927 – 1994), autor al unor lucrări documentare despre război. Timp de mulţi ani, s-a documentat şi a strâns materiale pentru prima ei carte, „U vojny ne ženskoe lico” („Războiul nu are chip de femeie”, 1985), ce a avut la bază interviuri cu câteva sute de femei care au luptat în Al Doilea Război Mondial.

Volumul ei „Černobyl’skaja molitva” („Dezastrul de la Cernobîl. Mărturii ale supravieţuitorilor”), apărut în 1997, are ca subiect central dezastrul nuclear de la Cerbobîl şi consecinţele sale.

Pe de altă parte, volumul „Sinkovîe malciki” („Copii de zinc”, 1990) tratează subiectul războiului din Afganistan dus de fosta URSS din 1979 până în 1989. O altă lucrare a ei, „Zacearovannîie smertiu” („Fermecaţi de moarte”, 1994) se bazează, ca şi alte volume ale sale, pe interviuri. Cel mai recent volum al scriitoarei belaruse, intitulat „Vremia second hand” („Timpuri second-hand”, 2013) face parte din seria „Vocile Utopiei”, prin intermediul căreia scriitoarea Svetlana Aleksievici doreşte să facă o sinteză pertinentă a vieţii sub regimul sovietic. Metoda ei de lucru a constat, în cazul acestei cărţi, în realizarea unui colaj de voci umane care relatează o epocă istorică, pentru a-i aprofunda conştiinţa. Din aceeaşi serie literară face parte şi romanul „Poslenie svideteli” („Ultimii martori”, 1985).

Din cauza opiniilor sale disidente, Svetlana Aleksievici s-au autoexilat periodic, locuind în Italia, Franţa, Germania şi Suedia.

Scriitoarea belarusă este, de altfel, o disidentă susţinută de clubul PEN şi de Fundaţia Soros, precizează site-ul editurii Corint. Scriitoarea şi jurnalista belarusă a primit numeroase distincţii literare pentru romanul „Dezastrul de la Cernobîl. Mărturii ale supravieţuitorilor”, carte apărută în 1997, interzisă şi în prezent în Belarus, dar şi pentru alte lucrări ale sale. A publicat şi alte cărţi care s-au bucurat de apreciere, fiind traduse în mai multe limbi străine – „U voinî nejenskoe liso” („Războiul nu are chip de femeie”), „Sinkovîe malciki” („Copii de zinc”), „Zacearovannîie smertiu” („Fermecaţi de moarte”), „Poslenie svideteli”, „Solo dlia detskogo golosa” („Ultimii martori. Solo pentru o voce de copil”), „Vremia second hand” („Timpuri second-hand”).

Editura Corint a publicat în limba română cartea „Dezastrul de la Cernobîl. Mărturii ale supravieţuitorilor” în 2015. Romanul „Războiul nu are chip de femeie”, de Svetlana Aleksievici, a apărut la editura Militară, în 1989.

Premiul Nobel pentru literatură pe anul 2014 i-a fost acordat scriitorului francez Patrick Modiano, „pentru arta memoriilor, prin care a evocat cele mai greu de înţeles destine umane şi a dezvăluit universul ţărilor aflate sub ocupaţie”, a precizat la momentul respectiv Comitetul Nobel.

Sezonul Nobel a debutat luni, când cercetătorii William C. Campbell, Satoshi Ōmura şi Youyou Tu au fost recompensaţi cu premiul pentru medicină pe 2015. William C. Campbell (Irlanda) şi Satoshi Ōmura (Japonia) au primit acest prestigios premiu pentru descoperirile privind o nouă terapie împotriva infecţiilor cauzate de viermi cilindrici, în timp ce Youyou Tu (China) a fost premiată pentru descoperirile ei privind o nouă terapie împotriva malariei.

De asemenea, marţi, cercetătorii Takaaki Kajita şi Arthur B. McDonald au fost recompensaţi cu premiul Nobel pentru fizică pe 2015, pentru contribuţiile lor semnificative în ceea ce priveşte experimentele care au demonstrat că particulele neutrino îşi modifică identităţile, metamorfoză care implică faptul că acestea au masă. Potrivit Comitetului Nobel, această descoperire a schimbat felul în care oamenii înţeleg procesele ce au loc la cele mai mici niveluri ale materiei şi care se pot dovedi cruciale pentru înţelegerea Universului.

Cercetătorii Tomas Lindahl, Paul Modrich şi Aziz Sancar au primit, miercuri, premiul Nobel pentru chimie pe 2015, pentru studiile lor despre mecanismele celulare de reparare a ADN-ului la nivel molecular şi de salvare a informaţiei genetice, potrivit motivaţiei Comitetului Nobel. Cercetările lor au furnizat informaţii fundamentale despre modul în care funcţionează celulele vii şi au fost utilizate pentru dezvoltarea unor noi tratamente împotriva cancerului.

Sezonul Nobel 2015 va continua, vineri, cu premiul Nobel pentru pace, singurul atribuit de Norvegia, conform dorinţei exprimate de fondatorul prestigioaselor distincţii, Alfred Nobel.

Premiul Nobel pentru economie va fi decernat luni, 12 octombrie.

Laureaţii vor primi câte o medalie din aur şi un premiu în valoare de 8 milioane de coroane suedeze (circa 850.000 de euro), care poate fi împărţit între cel mult trei câştigători pe fiecare categorie.

Laureaţii îşi vor primi premiile Nobel în timpul unor ceremonii oficiale organizate la Stockholm şi la Oslo, pe 10 decembrie, ziua în care se comemorează moartea fondatorului premiilor, Alfred Nobel, decedat în 1896.

Premiile Nobel sunt decernate din 1901, cu excepţia celui pentru economie, instituit în 1968 de Banca centrală din Suedia, cu ocazia împlinirii a 300 de ani de la fondarea acestei instituţii. Premiile au fost create după moartea inginerului sudez Alfred Nobel (1833 – 1896), inventatorul dinamitei, conform voinţei sale din testament.

Sursa: Mediafax