Cea mai mare fotografie a Căii Lactee, efectuată după cinci ani de observaţii

Imaginea a fost realizată după cinci ani de observaţii astronomice realizate din una dintre cele mai aride locaţii de pe Terra.

În această megafotografie pot fi văzute în premieră aproximativ 50.000 de obiecte cosmice variabile, denumite aşa pentru că lumina pe care o receptăm de la ele variază în timp. Acest lucru se produce de obicei atunci când un alt obiect, o stea sau o planetă trece prin faţa respectivului obiect, blocând temporar o parte din lumina sa. Din acest motiv, aceste aşa-zise obiecte variabile sunt de o importanţă extraordinară pentru astronomie, în special în ceea ce priveşte căutarea unor planete similare Pământului, care ar putea adăposti viaţă.

• Un film pierdut al lui Georges Méliès, părintele cinematografiei moderne, a fost regăsit după 100 de…
• Suspecții implicați în furtul tezaurului dacic s-au plâns de condițiile din închisoare

Cu un diametru calculat la aproximativ 100.000 de ani lumină, Calea Lactee, gigantica structură cosmică din care face parte şi sistemul nostru solar, conţine între 100 şi 400 de miliarde de stele cu planetele lor ce aşteaptă să fie descoperite şi peste 1.000 de nebuloase. În centrul galaxiei noastre, aflat în direcţia constelaţiei Săgetătorului, la o distanţă de 25.000-28.000 ani-lumină faţă de Soare, se află o gaură neagră supermasivă.

Această imagine este compusă din fotografiile realizate timp de cinci ani de la Observatorul Bochum din deşertul Atacama (Chile). Observatorul a fost îndreptat spre o secţiune a cerului din emisfera sudică atât de vastă încât a necesitat împărţirea sa în 268 de secţiuni — fiecare dintre secţiuni fiind fotografiată în interval de timp de câteva zile. Aceste 268 de secţiuni compun împreună un spectaculos mozaic al Căii Lactee, la un nivel de detaliu fără precedent — o fotografie de 46 de miliarde de pixeli şi 194 GB — cea mai mare fotografie a spaţiului realizată vreodată.

Condiţiile extreme ale deşertului Atacama oferă un adevărat paradis pentru astronomi — aerul complet uscat înseamnă un cer fără nori şi, poate şi mai important, foarte puţin umezeală în atmosferă care să absoarbă sau să reflecte lumina provenită de la cele mai îndepărtate obiecte cosmice, care în alte condiţii atmosferice ar fi imposibil de detectat.

Sursa: Cnet