Noi studii ADN demonstrează provenienţa Giulgiului din Torino. Marele MISTER din spatele lui

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Studiul a fost condus de specialistul în genetică Gianni Barcaccia, de la Universitatea din Padova, Italia. Rezultatele cercetărilor au pus în lumină prezenţa secvenţelor ADN prezente în profunzimea materialului din care a fost confecţionat Giulgiul. Cu toate acestea, nu se poate spune, cu exactitate, dacă relicva este cea în care a fost învelit Iisus Hristos la moartea sa sau dacă materialul a fost prelucrat de-abia în perioada Evului Mediu.

În ceea ce priveşte suprafaţa Giulgiului, la nivelul părţii superioare acesta prezintă ceea ce par a fi urme de sânge şi conturul unui bust atribuit Mântuitorului. Din această cauză, zeci de mii de pelerini, veniţi din toate colţurile lumii, vin să venereze obiectul sacru, deşi Biserica Catolică nu a avut niciodată o poziţie publică oficială în legătură cu autenticitatea Giulgiului.

De-a lungul timpului, în jurul relicvei religioase s-au ţesut numeroase legende. Una dintre cele mai cunoscute face referire la transportarea acestuia din Iudeea pe teritoriul actual al Turciei, în anii 30-33 d.Hr. Aici, a fost adăpostit la Constantinopol vreme de câteva sute de ani, până la izbucnirea celei de-a Patra Cruciade (1202-1204), când a fost mutat la Atena.

În anul 1353, Giulgiul din Torino apare pentru prima dată în registrele Bisericii Catolice, fiind descoperit atunci într-o biserică parohială din localitatea franceză Lirey. După câteva sute de ani, în anii 1980, au fost efectuate analize ADN, care au demonstrat faptul că relicva a fost confecţionată între anii 1260 şi 1390 d.Hr. Aceste rezultate au condus, în mod imediat, la concluzia că obiectul este un fals medieval.

Controversele legate de rezultatele analizelor au început să apară încă de la început.  Astfel, unii cercetători susţineau că specialiştii implicaţi în procesul de identificare a ADN-ului au folosit pentru teste anumite porţiuni de material, a căror compoziţie nu este reprezentativă pentru structura generală a giulgiului.

În acest sens, Gianni Barcaccia şi colegii săi au întreprins noi analize, studiind moleculele de praf de pe suprafaţa giulgiului, unde au descoperit urme de ADN mitocondrial uman. Acesta provine de la indivizi foarte variaţi ca provenienţă, de la berberii din nordul Africii, până la chinezi sau indieni. Cele mai puternice semnale rezultate în urma analizelor au fost cele ale secvenţelor de ADN caracteristice populaţiilor din Orientul Mijlociu şi Caucaz. Cele mai vechi urme provin, însă, de la indivizi cu origini în spaţiul Indiei, sugerând faptul că Giulgiul a fost confecţionat în zona respectivă. Se presupune că materialul a ajuns, apoi, în Europa, prin intermediul negustorilor.

Cu toate acestea, autenticitatea Giulgiului din Torino nu a fost, încă, demonstrată. Noi cercetări urmează să fie realizate în acest scop, misterul planând, în continuare, asupra celebrei relicve religioase.

Sursa: Discovery