Specialist: Soluţia cu buretele pe tavanul Colectiv nu a fost adecvată, mai bine rămânea doar beton

Ligia Andreica, arhitect şef de lucrări la Facultatea de Construcţii a Universităţii Tehnice Cluj-Napoca (UTCN), unde predă disciplina Siguranţa la foc a construcţiilor, a declarat, miercuri, corespondentului MEDIAFAX, că tot ce se punea peste beton şi metal reducea rezistenţa la incendiu, precizând că există inerte care pot face antifonare.

„Principala reglementare în domeniu este normativul P118/ 1999 împreună cu alte recomandări, care trebuia aplicat la schimbarea de destinaţie a spaţiului şi transformarea în club. Partea de burete de deasupra, pe tavan, a fost o soluţie care nu mi s-a părut adecvată. Tot ce se punea peste beton şi metal reducea rezistenţa la incendiu, betonul este un material care se foloseşte la pereţi anti foc, nu arde. Dacă rămâneau pereţii doar din beton, ar fi fost mult mai bine, inclusiv tavanul, din punct de vedere al rezistenţei la foc. Există tencuieli inerte care pot face antifonare. Aici ar fi problema, la plafon trebuiau materiale neinflamabile sau dificil inflamabile”, a spus Andreica.

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

Potrivit acesteia, dacă investitorii clubului au ştiut sau nu au ştiut ce presupune acel burete, rămâne de văzut.

”Aveau probleme de sunet, de decibeli, dar sunt soluţii acustice mai bune decât bureţii folosiţi, sunt soluţii de formă, de ecran, sub formă de scoici din ghips carton, din materiale rezistente la foc, care sunt mai sigure”, a subliniat şeful de lucrări de la UTCN.

Ligia Andreica a adăugat că un alt aspect care trebuie reţinut în cazul Clubului Colectiv este modul de încadrare a sălii conform aceluiaşi normativ, ale cărui prevederi are lacune care permit interpretări, în condiţiile în care documentul este vechi de 16 ani şi neadaptat cerinţelor din prezent.

”Normativele spun că un element trebuie să fie de un anumit fel şi au şi părţi care nu sunt acoperite din punct de vedere al amenajărilor contemporane, al materialelor noi. Aici este un loc în care se poate cădea prin această plasă legislativă. Investitorul vrea să scoată profit, arhitectul vrea să arate bine, structuristul vrea o structură suplă şi uşoară, iar între mai multe sfere de interes ajungem să nu mai fim foarte sensibili la problema incendiilor”, a afirmat Ligia Andreica.

Potrivit acesteia, o clădire se poate încadra strict sau foarte relaxat cu acelaşi normativ P118/ 1999.

”Normativul are lucruri clare, specificaţii generale pentru fiecare clădire cu privire la scări, acces, uşi, intervenţie, semnalizare, plan de evacuare şi are partea de clădiri civile pe destinaţii. În normativ se definesc sălile aglomerate ca fiind cele în care suprafaţa ce îi revine unei persoane este mai mică de patru metri şi în care se pot întruni simultan 150 de persoane. Aici intră săli de spectacole, expoziţie, cluburi. Când sunt situate la parter, se consideră săli aglomerate cele cu mai mult de 200 de persoane. Depinde cum a fost încadrată sala de la Colectiv”, a explicat Andreica.

De asemenea, în acelaşi document mai există o încadrare, cea a clădirilor pentru cultură, cu spaţii pentru expoziţii, muzee, centre şi complexe culturale, cinematografe, teatre.

”Dacă avem săli aglomerate în aceste clădiri pentru cultură, atunci trebuie respectate şi prescripţiile de la săli aglomerate. Aici sunt specificaţii cu privire la scene şi nu ştiu dacă au fost respectate. Cred că reglementările privind sălile aglomerate ar trebui impuse indiferent de numărul de persoane, în momentul în care nu ai îndeplinite cerinţele de sală aglomerată să nu poţi organiza concerte, pentru că dacă e intrarea liberă, nu poţi să o controlezi câte persoane sunt pe metru pătrat, pot intra şi 1.500 în loc de 200”, a mai spus Ligia Andreica.

Specialistul în siguranţa la foc a clădirilor consideră că, pentru evitarea unor tragedii de genul celei de la Colectiv, cei care amenajează spaţii pentru cluburi trebuie să respecte măsurile de prevenire a incendiilor.

”Accesele sunt importante, apoi desfumarea, nu ştiu dacă era la Colectiv, la treimea superioară a clădirii, se pot prevedea trape de desfumare, de degajare a fumului, dacă se întâmplă ceva. De asemenea, o metodă de antifonare poate fi luată în calcul chiar dacă este mai incomodă şi mai scumpă. Dacă folosim aceste spaţii am putea renunţa la fumat în incintă, la artificii în interior, dacă ştim că sunt riscuri, apoi să ne gândim la montarea de uşi cu clapete antipanică, care nu au clanţă, dacă este presiunea publicului se deschid pur şi simplu. Plus, să nu se acopere pereţii cu pânză, care este periculoasă, lemnul poate fi ignifugat, oferă cele 15 minute pentru evacuare, dar nu burete”, a adăugat specialista de la UTCN.

De asemenea, aceasta recomandă un număr cât mai mare de zone de acces şi evacuare, existând inclusiv varianta de evacuare prin ferestre marcate, care se sparg cu un ciocan şi care permit celor din sală să iasă rapid afară în caz de nevoie.

”În plus, este nevoie de exerciţii de evacuare şi trebuie să fie cineva în permanenţă care să ştie ce să facă, unde sunt extinctoarele, să ştie să le folosească, să ştie să alarmeze pompierii, apoi reduse la minim sursele de foc şi sarcina termică a materialelor. Trebuie şi un protocol clar de evacuare în caz de incendiu”, a conchis Ligia Andreica.

Clubul Colectiv, unde în urma unui incendiu au murit 32 de persoane, iar alte aproximativ 200 au fost rănite, se află în fosta fabrică Pionierul, o clădire de patru etaje, de pe strada Tăbăcarilor, nr. 7, din Capitală.

Colectiv îşi desfăşura activitatea în baza unei declaraţii pe propria răspundere, în care se preciza că în local sunt 80 de locuri pe scaun, a arătat Primăria Sectorului 4, adăugând că nu are competenţe în a controla respectarea normelor de prevenirea şi stingerea incendiilor (PSI).

Martori aflaţi în club au declarat pentru MEDIAFAX că incendiul a fost provocat de artificiile din timpul spectacolului, buretele antifonic de pe un stâlp al clădirii aprinzându-se, iar ulterior focul propagându-se la tavan. Bucăţi din plafon, care era capitonat şi el cu burete antifonic, s-au desprins şi au căzut peste oameni.

Potrivit celor aflaţi la spectacol, un agent de pază a luat un stingător de incendii, însă nu a apucat să intervină înainte ca focul să ajungă la tavan şi să se extindă cu repeziciune. În momentul când tavanul a luat foc, cele aproximativ 250-300 de persoane din club au fost cuprinse de panică şi s-au îmbulzit spre ieşire, creându-se busculadă, deoarece doar una dintre uşile de la intrare deschizându-se de la declanşarea incendiului.

Reprezentantul firmei care a făcut antifonarea în clubul Colectiv spunea că patronii localului au refuzat să cumpere material ignifug pentru că era ”prea scump”, el susţinând că o astfel de lucrare se face în mod normal ”pe baza unui proiect întocmit de pompieri, de arhitect”, care însă nu a existat.

El a precizat că tot tavanul a fost acoperit cu acel tip de material, care este rezistent doar la căldură, nu şi la foc.

Imaginile de pe camerele de supraveghere din Clubul Colectiv arată că tavanul localului a fost cuprins de flăcări violente în doar zece secunde, potriviut procurorilor, care au redat filmul evenimentelor din noaptea tragediei soldate cu 32 de morţi şi aproximativ 200 de răniţi.

În referatul cu propunere de arestare a celor trei patroni ai Clubului Colectiv – Alin Anastasescu, Paul Gancea şi Costin Mincu – procurorii Parchetului instanţei supreme arată că în local erau patru camere de supraveghere care au surprins imagini diferite, în funcţie de unghiurile în care erau montate şi că, potrivit acestor imagini, tavanul localului a fost cuprins de flăcări violente în doar zece secunde.

Sursa: Mediafax