Descoperire ISTORICĂ. Teoria undelor gravitaţionale, emisă de Einstein, a fost CONFIRMATĂ: ”Au fost într-adevăr detectate” – Ascultă AUDIO momentul în care au fost detectate

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

În urmă cu circa 100 de ani, Albert Einstein emite ipoteza conform căreia în Univers ar exista unde gravitaţionale, care îl străbat de la un capăt la celălalt. Până de curând, oamenii de ştiinţă nu au putut demonstra teoria cunoscutului fizician, însă, recent, o echipă de cercetători americani a anunţat că este posibil să fi obţinut primele dovezi care confirmă prezenţa unor astfel de unde. Astăzi au anunţat dovezile: undele gravitaţionale există.

UPDATE 17.35 Undele gravitaţionale au fost într-adevăr detectate. Două găuri negre se ciocnesc transmiţând unde gravitaţionale. ”Am detectat undele gravitaţionale. Am reuşit”, a anunţat la începutul conferinţei de presă David Reitze, directorul executiv al LIGO. Semnalul undelor gravitaţionale a fost confirmat pentru prima dată anul trecut în 14 septembrie 2015, în Louisiana, de către cele două instrumente ale observatorului LIGO (Laser Interferometer Gravitational-wave Observatory), care măsoară fiecare patru kilometri.

• O structură mamut descoperită în spațiul îndepărtat sfidează tot ce știm despre Cosmos
• „Soarta Pământului depinde de un echilibru delicat”: Cum ar putea supraviețui Terra după moartea Soarelui?

Descoperirea confirmă ”exact” ceea ce Einstein a prezis în 1916 în legătură cu două gărui negre care se ciocnesc.

Confirmed: #LIGO has detected gravitational waves created by merging black holes https://t.co/5vjPYHEe5X pic.twitter.com/uGPhPqkRvn

— Scientific American (@sciam) February 11, 2016

”Ce este interesant este ceea ce urmează”, a mai spus David Reitze, comparând această descoperire cu momentul în care Galileo a folosit telescopul pentru prima dată. 

Echipa de cercetători a descoperit că cele două găuri negre aveau o dimensiune de 29 şi, respectiv, de 36 de ori mai mare decât Soarele, situându-se la o depărtare de aproximativ 1,3 miliarde de ani lumină de Pământ în momentul în care au fuzionat.

Detectarea undelor gravitaţionale este o dovadă că pot exista găuri negre în sisteme binare. Fiecare gaură neagră a fost de aproximativ 150 de km în diametru. Fiecare conţinea 30 de mase solare şi era accelerată la aproximativ jumătate din viteza luminii când s-au ciocnit. „Este uluitor”, a adăugat Reitze.

Fiind la o depărtare de 1,3 miliarde de ani de Pământ, înseamnă că aceste găuri negre au intrat în coliziune în urmă cu 1,3 miliarde de ani. Undele gravitaţionale au traversat spaţiul pentru 1,3 miliarde de ani. Când ele au ajuns pe Pământ, în 12 septembrie 2015, au determinat sistemele LIGO să se deplaseze cu 1/1000 din lăţimea unei particule de protoni. ”LIGO le-a detectat. Uimitor”, a precizat David Reitze. Momentul impactului a durat, potrivit oamenilor de ştiinţă, 20 de milisecunde.

Acesta a prezis că oamenii de ştiinţă vor detecta în perioada următoare lucruri care nu credeau că există.

Cei de la LIGO au prezentat şi sunetul produs în urma impactului celor două găuri negre:

Declaraţia a fost făcută în cadrul unei conferinţe de presă care a avut loc astăzi de la ora 15.30 GMT la Fundaţia Naţională de Ştiinţe din Statele Unite. Conferinţe sau prevăzute simultan la Centre National de la Recherche Scientifique (CNRS) din Paris şi la Londra.

„Undele gravitaţionale ar putea fi şi mai revoluţionare decât a fost telescopul deoarece sunt diferite de sursele luminoase„, a afirmat astrofizicianul David Shoemaker, responsabil pentru Ligo, la Massachusetts Institute of Technology (MIT).

Acesta crede că undele gravitaţionale pot ajuta la explicarea formării galaxiilor.

Cercetători ai California Institute of Technology, Massachusetts Institute of Technology şi LIGO Scientific Collaboration au anunţat recent că au obţinut rezultate inedite în demersul lor de a descoperi undele gravitaţionale. „Descoperirea undelor gravitaţionale este, fără, îndoială un motiv pentru cercetătorii ar putea câştiga Premiul Nobel”, a declarat fizicianul Bruce Allen.

În anul 1916, Albert Einstein propunea, pentru prima dată, existenţa undelor gravitaţionale. Conform teoriei emise la acel moment de marele fizician, aceste unde s-ar afla în strânsă legătură cu o altă supoziţie enunţată de el, Teoria Relativităţii.

O dovadă indirectă a existenţei undelor gravitaţionale a fost produsă prin descoperirea în 1974 a unui pulsar şi a unei stele neutronice, de către Russel Hulse şi Joseph Taylor, care le-a adus premiul Nobel în 1993.

„Undele gravitaţionale au o structură asemănătoare cu cea a luminii. Ele sunt un tip radiaţii electromagnetice, doar că ondulaţiie lor sunt, de fapt, spaţiul şi timpul pe care le cunoaştem cu toţii. Putem face următoarea comparaţie: dacă punem în mişcare particule încărcate electric, obţinem lumină, dar, în momentul în care punem în mişcare mase întregi de materie, obţinem unde gravitaţionale”, a explicat astrofizicianul NASA, Ira Thorpe.

Această teorie avansatăde Einstein ar putea să se prezinte ca undele formate de o piatră aruncată într-o apă sau ca deformarea suferită de o plasă sub greutatea unui obiect, în acest caz plasa fiind spaţiu-timpul.

Echipa de cercetare a încercat să detecteze undele gravitaţionale folosind trei instrumente cu laser, amplasate atât în SUA, cât şi în Italia. Organizarea observaţiilor pe o suprafaţă atât de mare a fost concepută cu scopul de a evita şocurile produse în mod constant de cutremure, care pot afecta rezultatele experimentului.

„Într-o bună zi, vom putea folosit undele gravitaţionale pentru a afla cum a arătat Universul în primele sale faze de dezvoltare. Au trecut 25 de ani de când suntem interesaţi să obţinem devozile existenţei unor astfel de fluctuaţii”, a adăguat Bruce Allen.

Vă mai recomandăm şi: Kim Jong-Un loveşte din nou: şeful Statului Major al armatei nord-coreene a fost executat

                                             Oamenii de ştiinţă au identificat perioada anului în care creierul uman este cel mai activ

                                   Descoperire FASCINANTĂ despre peşti. O trăsătură a comportamentului lor se mai poate observa în rândul cimpanzeilor şi al elefanţilor