Top 5 Politică. Tablouri. Muzici. Filme. Cărţi

Descopera

Publicat: 09.05.2016

Evenimente ce au lăsat lumea tablou. Selecţie de Letiţia Provian Pintilie politic. Declară Monica Stoica Muzicile Libertăţii. Katy Marinescu

Politica ştie carte. De Lucian Vasilescu

Evenimente ce au lăsat lumea tablou. Selecţie de Letiţia Provian

1.„Libertatea conducând poporul pe baricade” („La Liberté guidant le peuple”; ulei pe pânză, 1830), tabloul alegoric al pictorului francez Eugène Delacroix (1798- 1863) comemorând Revoluţia din iulie 1830, care a dus la detronarea regelui Carol al X-lea al Franţei, din dinastia de Bourbon, şi la ascensiunea vărului său, Louis-Philippe, Duce de Orléans.

Pictorul avântat nu cu baioneta, ci cu pensula, exprima în 1830: „Abordez o temă contemporană: baricada şi, desi nu m-am bătut personal pentru patrie, cel puţin să pictez pentru ea. Şi aceasta mi-a îmbunătăţit starea sufletească”. Libertatea, simbolul noii Republici Franceze, în viziunea lui Delacroix, o femeie (pe care unii cu denumit-o „precupeaţa”), cu sânii dezgoliţi, pietroşi ca nectarinele, conduce poporul francez către viitor alături de un Gavroche pistolar, cu şapca trasă şmechereşte pe-o parte. Delacroix: triumful impulsive al culorii, spiritual revoluţionar şi alert, romantismul vibrant care revendică o epocă.

2. „Moartea lui Marat” („Marat Assassiné”; ulei pe pânză, 1793), tabloul lui Jacques-Louis David ( 1748- 1825) care are ca temă asasinarea unuia dintre cei mai radicali lideri iacobini ai Revoluţiei Franceze, Jean-Paul Marat. Din nou, o imagine iconică a Revoluţiei Franceze reprezentându-l pe jurnalist în baia sa pe 13 iulie 1793 după ce a fost asasinat de girondina Charlotte Corday. Tabloul, pictat la câteva luni de la asasinare, a fost descries ca prima pictură modernă, Baudelaire spunând: „Este în acest tablou o dramă care transmite o groază sfâşietoare şi prin forţa ei această pânză (…) rămâne neatinsă de ceea ce este trivial sau lipsit de nobleţe. Tabloul, cumplit ca însăşi natura, conţine tocmai esenţa idealului.”

Marat, medic, filozof şi om de ştiinţă francez de origine elveţiană, făcea zilnic baie din cauza unei boli de piele de care suferea. Louis David îi aduce un omagiu prietenului său surprins într-o ipostază aproape hristică, , spiritualizat, cu trupul golit de sânge şi de viaţă, în cadă, nu înainte de a aşterne cu cerneală pe hârtie „ultimele sale gânduri despre naţiune”.

3. Frida Kahlo (1907-1954): „Autoportert la graniţa dintre Mexic şi Statele Unite”, 1932 ulei pe metal). Pictoriţa mexicană, născută pe 6 iulie 1907, insista ca ziua sa de naştere să fie 7 iulie, 1910-începutul revoluţiei mexicane şi naşterea statului mexican modern. Sedusă de ideologia marxistă, amantă a lui Troţki (răzbunând infidelităţile soţului Diego Rivera), a pictat sub legea inimii, celebrând locul omului în univers. „Pentru prima oară în viaţă pictura contribuie la linia stabilită de Partid: Realismul revoluţionar.” Durerea i-a fost inspiraţie. Autoportretul de faţă: Frida singură împărţită între capitalismul American şi simpatiile sale de stânga din Mexicul său solar, ca o statuie aztecă de lut arsă în cuptor.