Boia: ”Românii l-au meritat pe Ceauşescu”

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

De la analfabetism, sărăcie şi alegeri cu ciomagul în interbelic, la ceva stare bună şi durere civică în cot, astăzi. Ediţie specială „Omul şi Gândul”.

CAPITOLUL I

Misiunea Boia: „N-o să mint de nici un fel, nici măcar prin omisiune”

Este o ecuaţie simplă. Noi şi istoria noastră.

Lucian Boia: De fapt, problema este interpretarea istoriei. O fi altfel istoria, poate că şi eu sunt altfel în raport cu istoria de până la mine sau în raport cu alţi istorici. Ne-am obişnuit ca societate cu o anumită interpretare a istoriei. Eu, nu. 

Pur şi simplu, îmi amintesc că am spus atunci, la sfârşitul lui decembrie 1989: „cu asta s-a terminat o perioadă şi din istoria României, şi din viaţa mea şi de acum înainte, în orice caz, n-o să mint de nici un fel, nici măcar prin omisiune”. Pentru că, prin omisiune, mai toţi am minţit câte ceva în anii comunismului, fiindcă era imposibil să spui tot, să spui cu toată sinceritatea. După `89 acesta a fost programul meu, să spun ce am de spus, adevărul meu, nu spun că este adevărul absolut, ar fi o obrăznicie din partea mea, nimeni n-are adevărul absolut. Este adevărul meu, sper să fie un adevăr corect şi echilibrat în raport cu istoria reală.

CAPITOLUL II

Felul nostru de a fi de astăzi: Ne tragem masiv din comunism

2016, vorbim de, iată, iarăşi un an electoral. Ce-i cu Primăria?

Lucian Boia: Istoria ne învaţă ceva despre pericolele neimplicării. Am scris despre asta în ultima mea carte Strania istorie a comunismului românesc. Am scris într-un loc că românii l-au meritat pe Ceauşescu. Poate unii nu vor fi de acord. N-am vrut să spun că fiecare român în parte. La români, global vorbind, ca societate, comunitatea românească, tocmai prin faptul că românii permit prea multe. E prea puţin spirit civic, e prea puţină solidaritate, atunci când e vorba, într-adevăr, să se apere ceva sau să se dobândească ceva şi asta se vede şi acum.

Interbelicul, preferinţa principală e „uite, atunci a fost democraţie”. De fapt, cum stăteau lucrurile în perioada aceea?

Lucian Boia: În interbelic lucrurile stăteau amestecat. Repet, noi, de fapt, ne tragem masiv din comunism. Sigur că ne tragem şi din daci şi din romani. Am scris în carte la un moment dat că ne tragem mai mult din comunism, mult mai mult decât din daci şi din romani, ceea ce mi se pare evident, dacii şi romanii e o poveste de acum 2000 de ani. Comunismul e o poveste până mai ieri. Însă nu vrem să mai apelăm la comunism în chip simbolic, cum să spun, şi atunci simbolurile noastre le-am deplasat spre perioada interbelică. E o mare concentrare de repere, de simboluri istorice, culturale. Asta a dus la o mitologizare a perioadei interbelice.

CAPITOLUL III

Interbelicul: „Alegerile erau mai incorecte decât acum”

Cum erau alegerile faţă de acum? Era aceeaşi implicare ca acum?

Lucian Boia: Nu, cred că alegerile erau mai incorecte decât acum. Cred că stăm ceva mai bine la capitolul democraţie, dar toate ţările europene, cel puţin, stau mai bine la capitolul democraţie. Perioada interbelică are părţile ei strălucite în multe privinţe, chiar şi în planul politic, dar în special în cel cultural. Incorectitudinea ţinea şi de nivelul cultural şi de cel al sărăciei. Nivelul cel mai de sus, este remarcabil în perioada interbelică, dar are şi marele ei întârzieri. Aproape jumătate din populaţia ţării analfabetă, jumătate din populaţie trăind în sărăcie sau la limita sărăciei.

Cum se reflectă sărăcia, analfabetismul? Cum se reflectau în alegeri?

Lucian Boia: Pot să vă spun cum s-a reflectat în altă privinţă. Nicolae Ceauşescu şi Elena Ceauşescu sunt produse ale perioadei interbelice.

Cum aşa?

Lucian Boia: Păi atunci s-au născut. Atunci şi-au făcut sumara, prea sumara lor educaţie şi aşa mai departe. Provin din perioada interbelică. Perioada interbelică nu înseamnă doar Regele Ferdinand şi Regina Maria. Perioada interbelică are şi latura cealaltă, care şi-a spus cuvântul în momentul instaurării comunismului în România. Comunismul a mizat mult, a profitat de pe urma acestei fracturi foarte grave a societăţii româneşti.

CAPITOLUL IV

Comunism: „Ei, Doamne, alegerile în comunism erau o parodie”

Cartea dumneavoastră din dezbaterea publică este despre comunism acum. Cum erau alegerile în comunism?

Lucian Boia: Ei, Doamne, alegerile în comunism erau o parodie.Ce puteau să fie? Odată ce exista un singur partid, ce să alegi? Bine, la un moment dat s-a introdus sistemul cu doi candidaţi, poate trei candidaţi, dar reprezentând acelaşi partid, aceeaşi ideologie, acelaşi program, iar rezultatele erau 98 – 99%, cu excepţie în cazul lui Ceauşescu, erau mereu 100%.

Adică ce s-a întâmplat? Cine s-a convertit practic pentru ca alegerile să fie…

Lucian Boia: Să ne înţelegem. Este o insuficienţă a democraţiei româneşti şi a spiritului civil şi în perioada interbelică. Să nu ne uităm doar la elită, să ne uităm la masa populaţiei. Oamenii erau uşor manipulabili, mulţi erau analfabeţi, erau săraci, iar falsificarea legilor în 1946 şi tot ce s-a întâmplat în aceşti câţiva ani….dictatura comunistă, totul trebuie văzut în contextul factorului dominant, factorul determinant, dominaţia sovietică, prezenţa Armatei Roşii. Comunismul s-a răspândit nu numai în România, ci în toată partea asta a Europei, până unde? Exact până unde a ajuns Armata Roşie. Deci a fost un sistem impus, că apoi a reuşit să se aclimatizeze, să atragă un număr de oameni, asta este o poveste ulterioară, dar factorul determinant, în modul cel mai clar, a fost prezenţa Armatei Roşii.

Citeşte continuarea în Gândul!