Un Papă a ajutat la evoluţia găinilor de astăzi. Motivul pentru care diferite specii au fost încrucişate pentru a crea găinile cu mai multă carne

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Consumul cărnii animalelor cu patru membre a fost interzis de-a lungul a 130 de zile pe an. Imediat, nevoia de carne a fost suplinit[ de găini, conform Internaţional Symposium on Biomolecular Arheology. De asemenea, edictul a influenţat evoluţia genei care provoacă depunerea ouălelor pe tot parcursul anului şi schimbarea greutăţii acestor păsări.

Strămoşii găinii  au fost păsările din junga roşie din sud-estul Asiei de acum mii de ani. Păsările ar fost domesticite de mai multe ori, despre cele din Asia au fost descoperite primele referiri în arhivele arheologice  de acum 7000 şi 3000 de ani din China, India, Egipt şi Grecia. Atunci, găinile aveau penajul viu colorat, dar erau sărace în carne. Găinile reprezentau o delicatesă pentru romani. Europenii medievali preferau păsările robuste, precum gâştele sau fazanii, pe care nu trebuiau să le hrănească sau să le apere de prădători. Fapt ce sugerează că specia a fost încrucişată pentru luptele de cocoşi, depunerea de ouă şi ca un ornament exotic pentru grădină.

În cadrul unui studiu din 2010 al genomului din opt specii diferite de găini din jurul lumii, cercetătorii au descoperit că fiecare pasăre deţinea două copii ale aceleaşi versiuni de genă, numit stimulator tiroidian al receptorilor hormonului, care a produs schimbarea cantităţii de carne a acestora. Această versiune dominantă a genei s-a extins la toate găinile domesticite, fie că erau crescute pentru carne sau pentru a depune mai multe ouă. Deşi funcţia exactă a genei nu este cunoscută, aceasta reglează metabolismul şi sistemul reproducător, probabil stimulează găinile să producă mai multe ouă. 

Dacă versiunea genei stimulatorului tiroidian al receptorilor hormonului a declanşat domesticirea iniţială a găinii, precum propune şi studiul, aceasta ar putea să se regăsească şi în păsările antice domesticite. Atunci când biologul Greger Larson, de Universitatea Oxford, împreună cu colegii săi, au adunat probe de ADN de la 80 de păsări domesticite din cadrul a 12 situri arheologice, care datau din anii 280 î.Hr până în secolul XVIII, au descoperit că doar câteva purtau gena.

Larson a reconstruit numărul de găini care deţineau această variantă a genei şi a descoperit că aceasta a migrat rapid la alte gene descoperite în situl din Marea Britanie de acum 1000 de ani, răspândindu-se la 40% din ADN-ul păsărilor pe care le-au analizat.

Ce s-a întâmplat ?

Larson i-a pus această întrebare arheologului specialist în zoologie Naomi Sykes, de la Universitatea din Nottingham, Marea Britanie, care a analizat oasele de la găinile din sit-urile arheologice europene. Aceasta a descoperit că numărul de oase de găină s-a dublat între mijlocul secolului X până în anul 1000. Această schimbare în alimentaţie include şi creşterea consumului unei cantităţi mai mare de ouă şi peşte, care este  reflectată în atestările istorice despre tipul de hrană care se servea în marile case şi în mânăstiri.

Schimbările au apărut imediat după reforma  Papei Benedict  din Marea Britanie, de la mijlocul secolului X. Practica a fost adoptată în întreaga Europă ca o lege religioasă. Noua reglementare a avut un impact impresionant asupra alimentaţiei populaţiei care trăia în comunităţi creştine, deoarece postul dura 130 de zile. Sykes a afirmat că europenii au început să nu mai consume carne de la animalele cu patru membre.

Găinile au devenit principala sursă de carne, iar oamenii au început să încrucişeze specia pentru a crea găini care depun ouă pe tot parcursul anului şi au mult mai multă carne. 

Sursa: Science Magazine

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: