Omul lui Dumnezeu care a căzut în propria lui groapă. Nea Vasile de la Mârşa şi secretul vieţii de 80 de ani

Este omul lui Dumnezeu, care a căzut în propria groapă. Este omul femeii lui, care-i spală picioarele, din dragoste şi respect. Este omul unui kil de ţuică pe zi. Cine se pune cu Nea Vasile? Doamnelor şi domnilor, cu respect şi mândrie, vi-l prezint pe Nea Vasile.

• Test de cultură generală. Ce sărbătorim de 1 Mai?
• 7 celebrități despre care nu ai știut că au fost inventatori

80 de ani are Nea Vasile. S-a înmuiat cureaua

Reporter: Nea Vasile, 80 de ani. Cum aţi ajuns la vârsta asta?

Nea Vasile: Păi, ce, e greu?

Nu e greu?

N-a fost greu până acuma. De-aici înainte cred că e greu.

De ce?

Că s-a înmuiat cureaua.

Supărări?  Pe bani, pe bani.

Banii face neomu’ să fie neom.

La 80 de ani ceartă la mata în casă?

Păi, cum? Păi, neajungerea nu e ceartă? E ceartă, dom’le.

Păi, e vârsta înţelepciunii, se spune. La 80 de ani.

Păi, domnule, eu nu am fost niciodată rău. Nu, nu m-am certat cu ea niciodată sau cu familia. Eu n-am făcut gesturile astea, c-am avut de toate de ce-a trebuit. Tot, tot, tot, tot. Şi aveam serviciu bun, cântam întotdeauna, cântam şi joia, şi vinerea, şi sâmbăta şi duminica. Acu’ s-a înmuiat. O pensie de 8-9 milioane nu-mi ajunge. Nu ne-ajunge că suntem învăţaţi pe mâncare bună. Eu plec să iau şi eu o băutură bună, că nu beau orice poşircă, şi…. Ea fumează şi nu ne-ajunge, nu ne-ajunge.

S-a prostit stomacul 

La vârsta asta ar trebui s-o lăsaţi cu carnea mai uşor, mai pe sănătate, mai o urzică, mai o fasole?

Aoleu, păi fasolea… cât te costă un kil’ de carne, atâta e un kil’ de fasole.

Cum aşa? Nu e ieftină, nu puneţi în curte?

Câtă curte să am să am atâta fasole? Nu, n-am, şi cumpăratu’ fasolei mai cumperi, că eu vinerea mănânc de post, nu mănânc de dulce nimic. Dar, altădată nu mai mănânc, că mă cam doare stomacul, s-a prostit stomacul, nu mai e bun.

Vrea mai multă carne sau mai multe vegetale?

Deci, carnea n-o mănânc multă eu. N-o trec peste limită, nu, puţin.

Vă întărâtaţi, aşa.

Nu, nu, nu. Eu mănânc să mă satur, da’ mănânc foarte puţin.

Şi pe brânză?

Şi brânză, da. E bună. Lapte, mai e şi lapte.

Un kil’ pe zi mi-l beau permanent

Vă daţi seama, la 80 de ani nu vă abţineţi de la nimic.

Dacă aveam un butoi de ţuică, domnu’ Hanno ştie, eram cel mai bine om..

La 80 de ani mai duceţi ţuică?

Aoleu, de aia de ţară vorbesc. Ştii cât aş bea pe zi? Nu mă laud, că spusei de mâncare, nu mă laud, că nu mănânc, nu pot să mănânc. Nu mănânc mult. Uite, domnu’Hanno ştie. Dar de băutură, dacă aş avea băutură în casă, bună, un kil’ pe zi mi-l beau permanent.

Păi şi ce faceţi în timp ce beţi?

Păi, n-am treabă. Unde să mă duc? Văz de nişte păsări în curte, mă îmbrac, stau în curte, aşa. Mă uit la păsăret.

Şi mai duceţi un kil’ la 80?

Aproape, da. Pe cuvântu’ meu.

Femeia e supărată

Dau banii pe băutură. Da’ şi ea are ţigări şi cafea. Ea are ţigări şi cafea.

 Ea câţi anişori poartă?

Tot 80! Fără 6 luni. Ea face în ianuarie, pe 12, pe 7, pe 12, 80, şi eu am făcut pe 1 august, 80.

Şi toată viaţa v-aţi cicălit aşa?

Nu ne-am cicălit, că am avut. Nu ne-am cicălit, că am avut. Acu’ scade şi puterile şi venitul, şi venitul, aşa, că toată vara asta… nu pârăsc pe nimeni, n-am cântat decât câteva nunţi, şi nu-ţi ajunge.. nu-mi ajunge mie ca să am şi eu ce trebuie în casă. Ea asta îmi reproşează, că, dacă mai am şi eu 300 în buzunar, îi dau pe o sticlă de votcă, de aia bună şi încep şi beau şi „Iar ai luat, banii i-ai cheltuit. Tot ea e mai tare ca mine.

Dar ce are femeia, până la urmă? Ce e femeia, ce are?

Păi hai să vă spun eu, bravo! Dacă nu era asta care am găsit-o, care e în curte la mine, femeia asta, şi e a doua femeie, nu e prima, eu nu trăiam la vârsta asta. Pentru că eu nu sunt în stare nici să spăl în casă, să fac treabă, nici să fac mâncare, nu ştiu nimic. Nu că nu ştiu, n-am vrut să fac, că a avut timp să facă. Ea e strună cu toate. Mâncare bună face, ca lumea, da să-i aduc, să aibe ce să facă. Spălat, curat, toate alea-n casă, ea le face, singurică. Şi dacă e nevoie, mă spală şi pe mine pe picioare, pe aşa.. da. Ca aseară. M-a spălat bine, nu ştiu ce, am stat la căldură.

Dragostea e la începutul timpului

A fost dragoste?

 Nu. Păi dragostea… dragostea, să zicem aşa, e la începutul timpului ăluia, la 22 de ani care-i aveam atuncia, până a făcut primii copii în ’57, în ’61 Costică, după aiălaltă mică în ’70, a început greutăţile. Costică s-a însurat, l-am mutat la casa mea, unde şedeam eu, unde am avut casa în ’60-’70, că avea şi el un copil, fata, şi a rămas acolo. Eu am stat la mamaia, dincolo, unde stau acuma. Nu mi-e ruşine, aia veche, aia bătrână, nu. E a mea, e de la mamaia şi e a mea. E locul meu şi stau acolo. A început ailaltă. S-a măritat, „Păi dă-mi tăticule şi mie mobilă, dă-mi şi mie cutare” şi a început să scadă banii lui Vasile.

Citeşte continuarea în Gândul!