Vulcan, faimoasa planetă care nu a existat niciodată

În anul 1859, cercetătorul francez Urbain-Jean-Joseph Le Verrier studia una dintre cele mai populare probleme astronomice din acea vreme: orbita lui Marte. De-a lungul anilor, astronomii au observat că cea mai mică planetă a sistemului solar avea o traiectorie ciudată în rotirea sa în jurul Soarelui. Cel mai apropiat punct al acesteia faţă de Soare părea că se modifică uşor odată cu fiecare orbită traversată. Potrivit teoriei gravitaţionale a lui Sir Isaac Newton, această discrepanţă poate fi explicată prin prezenţa  unui alt obiect spaţial, dar predicţiile lui Le Verrier sunt mereu problematice când vine vorba de orbita lui Marte. Ulterior, după studii mult mai aprofundate, acesta a oferit o nouă ipoteză: un obiect neidentificat exercită o forţă gravitaţională asupra orbitei acestei planete.

Comunitatea ştiinţifică a acelei vremi i-a recunoscut meritul de a descoperi noi planete, iar 13 ani mai târziu a făcut o predicţie similară atunci când a studiat undele gravitaţionale ale planetei Uranus, iar în momentul în care acest studiu a fost iniţiat, s-a descoperit obiectul precedent neidentificat.

• A fost descoperită o legătură surprinzătoare între furtunile solare și cutremure
• Oamenii de știință programează bacterii pentru a devora tumorile canceroase

Un alt astrolog popular în acea perioadă, Edmond Modeste Lescarbault, a observat un punct negru care se rotea în jurul Soarelui. Acest lucru s-a întâmplat atunci când observa sistemul solar prin telescopul său, pe data de 26 martie 1859. Ulterior, acesta i-a trimis o scrisoare lui Le Verrier, iar acesta a călătorit imediat la Orgères-en-Beauce, localitatea lui Lescarbault, pentru a studia notiţele acestuia, iar în urma acestei întâlniri era mai convins ca oricând: exista a noua planetă, mai apropiată de Soare decât Mercur. Conform calculelor sale, aceasta urma să fie văzută în luna aprilie a anului 1860, dar bineînţeles că aceasta nu a apărut.

De-a lungul următorilor ani, Venus a devenit ţinta principală a vânătorilor de planete, dar scepticismul a crescut în anul 1871, în momentul în care o echipă de cercetători britanici nu au reuşit, timp de 3 ani, să identifice această planetă.

Totuşi, în anul 1876, un astronom a menţionat că a observat această planetă de la postul său din China, iar entuziasmul a fost atât de mare, încât ziarul New York Times a menţionat că planeta Venus există. Doi ani mai târziu, o eclipsă totală de Soare a putut fi vizibilă din Rusia şi din Nordul Americii, iar acest eveniment a dat speranţe în vederea observării planetei Vulcan, iar doi astronomi, James Craig Watson şi Lewis Swift au afirmat că au văzut-o, iar entuziasmul a atins, din nou, cote mari, însă nu a durat mult, căci s-a dovedit că aceştia observaseră 2 stele care erau destul de cunoscute printre astronomi. După acest eveniment, credinţa în existenţa acestei planete a scăzut simţitor până la dispariţie.

Cu toate acestea, dacă mitul existenţei aceste planete a fost spulberat, ce a cauzat modificarea orbitei lui Mercur? Răspunsul a venit în anul 1915, odată cu teoria relativităţii a lui Albert Einstein, care argumentează că un obiect spaţial masiv precum Soarele este capabil să modifice timpul şi spaţiul şi să altereze traiectoria luminii. Înainte de a anunţa această teorie, Einstein a aplicat-o în cazul planetei Mercur şi a aflat că se potriveşte perfect cu discrepanţa ce se înregistrează în cazul orbitei acestei planete.

Sursa: History

Citeşte şi:

Premieră istorică: sonda spaţială Messenger a intrat pe orbita planetei Mercur

Messenger dezvaluie trecutul tumultuos al planetei Mercur

Misterele planetei Mercur

Au apărut primele imagini de pe orbita lui Mercur