Istoria Nudului. De ce trupul uman gol încă ne şochează

Nudul sfidează dogme şi arată omul în adevărul său dezgolit. BBC ia drept pretext o nouă expoziţie din Sidney, pentru a discuta despre celebrarea nudului.

• Lubna din Córdoba, femeia care a supravegheat una dintre cele mai mari biblioteci din lume
• Hildegard din Bingen, singura femeie din istorie cu titlurile de Sfântă, Doctor al Bisericii și Patroană…

Nuditatea este reprodusă de creştini cu sfială şi după canon. Din perspectiva creştină, reprezentarea nudului în pictură porneşte de la clipa în care Adam şi Eva, goi şi puri, au fost izgoniţi din rai. Nuditatea nu este puritate şi castitate, ci ruşinea omului. Păcatul pe care Adam şi Eva l-au săvârşit şi încălcarea poruncii divine înseamnă şi decretul pentru înfăţişarea corpului uman gol. Adam şi Eva devin conştienţi de trupurile lor coruptibile, supuse inevitabil morţii. Bineînţeles, în picturile cu tematică creştină, nuditatea era o imagine a purităţii şi a adevărului. Nudul dogmatic care fascinează şi oferă pretextul reflecţiei despre moarte şi păcat. Aşa îl vedeau creştinii.

Mirenii aveau altă perspectivă. În pictura laică, nudul celebra frumuseţea, graţia, eleganţa, virtutea. În general, în pictura timpurie, trupul este tot „cosmetizat”, în special prin lipsa pilozităţilor, culoarea rozalie şi luciul pielii, care dau un trup ideal în lumea reală. S-a aplicat şi ascunderea organelor sexuale. Un gest pudibond al unui erotism convenţional.

Trupul uman gol şochează şi atrage. Doar gol, omul poate spune că tot ce are poartă asupra sa. Pictorii moderni au înţeles lecţia existenţială pe care i-o dă trupul muritor omului.

Istoria nudului în arta modernă începe cu Rodin. „Sărutul”, sculptura lui Auguste Rodin arată ambele trupuri, feminin şi masculin. Îndrăgostiţii goi sunt sculptaţi în îmbrăţişarea intensă.

Corpul gol feminin e biologic şi mistic făcut cât să se dăruiască trupului masculin. O arată Pablo Picasso, în „Femme nue dans un fauteuil rouge”. Privirea distrată vede doar un trup dislocat geometric al femeii. Însă Picasso a împreunat subtil bărbatul şi femeia. Pe torsul femeii pictate se conturează o mână străină ce o îmbrăţişează.

Bărbatul devine la rândul său protagonist şi obiect al dorinţei. În opera artistei Sylvia Sleigh, intitulată „Paul Rosano Reclining”, bărbatul întins pe spate îşi arată trupul întreg fără inhibiţii. Pilozitatea lui este redată scrupulos.

O altă artistă, Louise Bourgeois pictează cuplul, în lucrarea denumită simplu „Couple”. Corpul este ilustrat din interior, precum o radiografie. Fiinţele par vulnerabile şi fragile, reduse la gradul zero al anatomiei. Bougeoise pictează în culorile magenta şi albastru volatilele fluide din interiorul trupurilor. Albastre sunt laptele matern şi lichidul amniotic, în trupul femeii. Albastru este lichidul seminal, în trupul bărbatului. Dar sângele este comun trupurilor redate minmalist ale femeii şi bărbatului. Sângele este pictat în nuanţă de magenta de Louise Bougeoise.

Iată fotografiile lucrărilor de artă şi povestea BBC despre expoziţia „Nude” din Sidney, aici.

Sursa: Mediafax