Frunzele fosilizate indică faptul că încălzirea globală va fi mai dificil de contracarat decât s-a crezut până acum

Cercetătorii consideră că variaţia de dioxid de carbon şi a temperaturii pe Pământ urmează un ciclu, deci trecutul poate fi considerat un prolog pentru evenimentele prezente şi viitoare. Din cauza industriei, nivelul de CO2 este în continuă creştere, facilitând încălzirea globală. Dana Royer, paleoclimatolog de la Wesleyan University din Middletown, Connecticut, spune că „acesta [trecutul planetei] ne ajută să vedem încotro ne îndreptăm în viitorul apropiat.”

Marea problemă este dificultatea cu care acest trecut se poate vedea. Toate modele prin care se poate arăta variaţia de CO2 au limitări. O nouă metodă pare însă promiţătoare şi are în vedere utilizarea frunzelor fosilizate.

• „Harta limbii” care ne-a fost arătată în copilărie este complet greșită. Iată de ce!
• „Pânzele de păianjen” gigantice de pe Marte conțin structuri pe care oamenii de știință „nu le…

Chiar din anii ’80, cercetătorii au folosit stomatele, mici pori în frunze prin care se absoarbe dioxidul de carbon, care era fixat prin fotosinteză. Plantele tind să aibă mai puţine stomate când nivelul de CO2 este mare, pentru că apa de asemenea scapă prin aceşti pori, iar printr-un număr mic se evită pierderea acesteia. Dar numărul de stomate din fiecare specie răspunde în felul său la variaţia de dioxid de carbon. Când frunzele fosilizate aparţin unei linii evolutive care există şi astăzi, precum ginko, oamenii de ştiinţă pot estima nivelul de CO2 din trecut bazat pe rudele apropiate. Este mai dificil în cazul speciilor extincte, unde oamenii de ştiinţă au puţine informaţii.

Peter Franks şi echipa sa de la Universitatea Sydney din Australia au prezentat la simpozionul American Geophysical Union, de la sfârşitul anului 2016, din San Francisco, o versiune îmbunătăţită a acestui model, numită fossil leaf gas exchange, care a aproximat nivelul de carbon de acum 65 de milioane de ani (la impactul asteroidului care a dus la extincţia dinozaurilor) la 650 ppm (parts per milion), spre deosebire de nivelul foarte scăzut de 350 care era implauzibil. De menţionat că nivelul preindustrial a fost la 280 ppm, în timp ce astăzi depăşeşte 400 ppm.

Franks şi echipa sa au publicat o schiţă a acestui model prima dată în 2014 în publicaţia Geophysical Research Letters şi se baza pe două principii cheie. Primul era calcularea densităţii de stomate – nu doar numărul, ci şi dimensiunea şi adâncimea în frunzele fosilizate, care indică ritmul în care gazul poate circula prin frunză. Al doilea este analizarea reziduurilor organice din fosilă, care conţine izotopi de carbon şi care indică proporţia de CO2 din frunză în relaţie cu dioxidul de carbon din atmosferă. Împreună aceşti doi factori pot arăta concentraţia de CO2 care se găsea în atmosferă într-o anumită perioadă din istoria Pământului.

Revenim la concentraţia de carbon de acum 65 de milioane de ani. Concentraţia de CO2 calculată cu ajutorul acestui model este aproape dublă faţă de cât se credea înainte, dar temperatura a rămas constantă. Acest lucru poate indica faptul că nu este nevoie de o concentraţie de carbon foarte mare pentru a crea un efect de seră puternic (cercetătorii folosesc termenii de greenhouse sau chiar hothouse pentru a descrie aceste fenomene). De asemenea, relaţia dintre climă şi concentraţia de carbon nu este liniară, şi nu este singurul factor implicat în schimbările climatice. Există totuşi un indiciu valid că pragul critic de emisii de dioxid de carbon este mai jos, atmosfera fiind mult mai sensibilă decât s-a crezut până acum.

Sursa: Science Magazine

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Efectele pe care le produce încălzirea globală asupra animalelor. Cum sunt afectate veveriţele – FOTO

Încălzirea globală se va resimţi peste doar 10 ani. Efectele vor fi devastatoare

Încălzirea globală va duce la dispariţia ornitorincului în următorii 60 de ani

100 de miliarde de dolari anual, atat ne costa incalzirea globala