Această plantă creşte de 57 de ani într-o sticlă sigilată. Ultima dată a fost udată acum 45 de ani. ”Nu am tuns-o niciodată”

Când Latimer a plantat sămânţa în 1960, bărbatul a aşezat-o într-o sticlă rotundă pe fundul căreia se afla compost şi apă. A sigilat cu grijă sticla şi a aşezat-o într-un loc luminat, lăsând fotosinteza să-şi facă treaba. În 1972, când Latimer a deschis sticla pentru a uda planta trecuseră deja 12 de ani de când planta nu primise aer curat sau apă. Însă planta a reuşit să evolueze pentru a-şi forma propriul ecosistem auto-suficient, notează Vintage News. 

• Un nou studiu arată că peștii sanitari sunt mai inteligenți decât au crezut cercetătorii
• Ce efect are activitatea umană asupra apelor din Arctica?

Sursa: The vintage news

Prin absorbirea luminii solare, planta a dobândit energia necesară pentru a creşte ,,Se află la un metru distanţă de fereastră şi creşte în direcţia soarelui, aşa că o mişc uneori pentru a se dezvolta uniform. Nu am tuns-o niciodată, se pare că a crescut în limita sticlei,” spune Latimer. 

Prin procesul de fotosinteză este creat oxigenul care permite apariţia umidităţii în aer. Această umiditate se întoarce înapoi pe plantă sub forma unor picături. Frunzele care cad ajută la producerea dioxidului de carbon necesar pentru plantă

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: