Obiectivele turistice din România cu cele mai stranii mituri. De la Lacul fără fund la Templul dorinţelor

Mituri fantastice cu îndrăgostiţi, uriaşi, zmei, urşi şi comori nemaivăzute înconjoară aceste obiective turistice dându-le o notă de mister. Iată care sunt cele mai interesante legende despre atracţiile turistice din Romania.

• POVESTEA tristă a Transfăgărăşanului, „drumul dintre nori”, unul dintre cele mai frumoase din România
• Noi localităţi din România au devenit staţiuni turistice

Castelul Corvinilor

Considerat drept unul dintre cele mai frumoase castele din lume, Castelul Crovinilor are şi o mulţime de legende ce amplifică atmosfera fascinantă a acestei fortăreţe medievale. Cea mai populară legendă despre Castelul Corvinilor se referă la corbul cu inel în cioc care se află pe blazonul familiei. Se spune că Ioan de Hunedoara era fiul nelegitim al lui Sigismund de Luxemburg, cu o tânără din Ţara Haţegului. Regele Ungariei îi dă de soţ tinerei unul dintre vitejii săi, Voicu, dar şi un inel pentru viitorul copil, care îl va ajuta să fie recunoscut la curtea regală.

Când Ioan creşte, familia porneşte spre curtea regală, dar, în timpul unui popas, un corb atras de strălucirea inelului, fură bijuteria. Micul Ioan omoară corbul cu o săgeată şi recuperează inelul. Auzind păţania, regele este impresionat şi decide ca simbolul familiei să fie un corb cu un inel în cioc.

Lacul fără fund

Lacul fără fund din Munţii Şureanu este subiectul a o sumedenie de legende fascinante cu balauri şi comori. Localnicii evită să facă baie în acest lac, deoarece se spune că pe fundul său trăieşte un balaur care te trage la fund şi te omoară dacă îndrăzneşti să intri în apă. Lacul fără fund este cunoscut şi sub numele de Lacul Vulturilor, pentru că aici se spune că vulturii veneau să-şi înveţe puii să zboare.

De asemena, se mai crede că în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, localnicii au construit un drum pe sub lac pentru a păcăli armata germană, iar tancurile care au intrat în apă nu au mai ieşit. Oameni care trăiau în localităţile din jur îşi aruncau comorile în Lacul fără fund de frica tătarilor, dar nu au mai reuşit să le recupereze, după ce cotropitorii au trecut.

Citeşte în continuare pe Business Magazin.