Experţii avertizează: nu vor mai exista minerale esenţiale pentru fabricarea electronicelor

O echipă internaţională de cercetători, condusă de Saleem Ali, de la Universitatea Delaware (SUA), susţine că este nevoie de o monitorizare şi o guvernare a resurselor de pe glob şi de o mai bună colaborare între instituţii care ar facilita transmiterea liberă a datelor geologice cu privire la existenţa acestor minereuri, informează Science Daily.

Echipa de cercetare mixtă include experţi de la instituţii academice, guvernamentale şi industriale situate pe cinci continente, Europa, Africa, America de Nord, Australia şi America de Sud. Aceştia au publicat studiul în numărul recent al revistei Nature.

• Un crater din Canada, numit și „Ochiul din Quebec”, arată extrem de ciudat
• De ce bătrânii sunt mai predispuși să distribuie informații greșite online?

Ali susţine că „există studii cu privire la schimbarea climatică, biodiversitate, specii migratoare şi chiar managementul deşeurilor substanţelor chimice organice, dar nu există un mecanism internaţional care să guverneze modul prin care rezervele de minereuri să fie coordonate”.

Prin acest studiu, cercetătorii au evaluat datele disponibile, ajungând la concluzia că este nevoie de previziuni în ceea ce priveşte fezabilitatea acestor resurse minerale pentru următoarele decenii. Studiul a arătat că explorarea minieră nu ţine pasul cu cererea în continuă creştere şi, de asemenea, nici reciclarea mineralelor existente nu face faţă.

Dificultăţi de explorare/exploatare

Problema este mai complexă decât pare la prima vedere. O dată pentru că nu există înlocuitori pentru multe dintre aceste minerale, iar a doua oară, creşterea tehnologiei energiei regenerabile duce la creşterea cererii mineralelor, care multe dintre acestea sunt elemente rare, care sunt dificil de găsit şi exploatat, precum neodim, terbiu sau iridiu. 

Există o problemă suplimentară cu aceste elemente rare. Spre deosebire de cupru, aur sau fier, care sunt vândute pe o piaţă globală, mineralele rare sunt vândute prin dealeri, deci preţurile pot varia semnificativ.

În plus, o problemă valabilă pentru toate minereurile este că există o diferenţă de 10-15 ani din momentul descoperirii zăcământului până la exploatare. Spre exemplu, ultimul mare zăcământ de cupru a fost descoperit în Mongolia acum 15 ani şi a început să producă în toamna anului 2016, creând mari probleme pe piaţa cuprului.

De asemenea, doar 10% din procesele de explorare duc la activitatea minieră în sine. Restul de 90% nu sunt considerate fezabile. Lipsa de fezabilitate nu se datorează numai cantităţii scăzute de minereu din zăcământ, ci şi a problemelor geopolitice ale unei anumite zone. În acest sens, Ali precizează că „ţările unde se pot găsi minerale pot avea o guvernare slabă, reprezentând un risc pentru o posibilă exploatare. Dar producţia din aceste ţări va fi necesară pentru a face faţă cererii mondiale”.

Ali şi colegii săi speră că lucrarea lor va reprezenta primul pas spre un mecanism interguvernamental care va da ţărilor posibilitatea de a planifica explorarea/exploatarea resurselor minerale.

Ideea de bază este că dacă nu se schimbă nimic, scăderea producţiei va duce în mod inevitabil la creşterea preţurilor. De asemenea, poate duce la crize mondiale dacă resursele esenţiale dispar. 

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

O nouă ”goană a aurului.” Multe ţări au pus ochii pe minereurile subacvatice

După studii îndelungate, marele mister al formării minereurilor de fier de miliarde de ani a fost elucidat

De la minereu la lingoul de aur: minerit aurifer modern

Cele mai rare minerale de pe Terra – FOTO