Dyngus, sărbătoarea din Săptămâna Patimilor, care presupune udarea fetelor cu apă

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Din fericire pentru ele, fetele pot mitui băieţii prin oferirea unor ouă numite „pisanki”.

Se crede că ouăle Pisanki sunt magice, aducând posesorului o căsnicie frumoasă şi copii. Apa din timpul ritualului este folosită simbolic; se spune că evocă ploile de primăvară care sunt necesare pentru o recoltă bună, notează The Vintage News.

• Povestea lui Thierry Hermès: De la hamuri pentru cai la unul dintre cele mai faimoase branduri…
• Test de cultură generală. De ce turcii fac cafea la nisip?

Ouă de Paşte în Polonia. Credit: Wikipedia

Această sărbătoare are loc în ultima zi de luni de dinainte de Paşte. Se folosesc ramuri de salcie cu care oamenii se lovesc, cântând  “Nie ja bije, wierzba bije, za tydzień, wielki dzień, za sześć noc, Wielkanoc”, care înseamnă „nu eu sunt cel ce loveşte, salcia loveşte, într-o săptămână, săptămână sfântă, în şase nopţi, Paştele”. Se crede că aceste ramuri de salcie aduc fericire şi sănătate familiei şi de asemenea protejează împotriva fulgerelor şi protejează animalele.

Śmigus era un ritual diferit, dar alături de dyngus, a fost asimilat într-o singură sărbătoare. Śmigus era actul de a turna apă peste o persoană (oblewanki) şi Dyngus implica mituirea cu ouă (pisanki). După o vreme, cele două ritualuri s-au îmbinat.

Biserica creştină nu vedea cu ochi buni această celebrare şi a făcut multe încercări de a o opri, cel mai probabil din cauza originilor păgâne. În 1440, Episcopul din Poznań a emis un edict numit “Dingus Prohibitur”, în care sfătuia oamenii să nu „murdărească şi să îi corupă pe ceilalţi în ceea ce era numit în mod universal Dingus”.

În afară de ritualul descris mai sus, mai are loc o procesiune în lunea sau marţea dinaintea Paştelui. Parada este înfăptuită de un grup de băieţi care se numeşte “chodzenie po dyngusie” (mergând pe dyngus) sau “z kogutkiem” (cu cocoşul).

Parada se numeşte „cu cocoşul” pentru că în timpul acesteia se aducea un cocoş viu care era îndopat cu grâne şi votcă şi forţat să cânte mai zgomotos. În ziua de astăzi însă, este folosit un cocoş de lemn. Fiind un simbol de fertilitate, acesta este cărat din poartă în poartă pe un carusel cu două roţi. Băieţii cântă precum cocoşii şi, de asemenea, cântă un fel de colinde. Aceştia primesc în schimb ouă de Paşte, şuncă şi cârnaţi.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

12 sate frumoase din România, perfecte pentru vacanţa de Paşte

Cele mai cunoscute obiceiuri de Paşte

Care sunt obiceiurile specifice Paştelui? De unde a apărut „iepuraşul de Paşte”?

Ce fac românii de Paşte? O cercetare arată că aproximativ 85% dintre români vor sărbători acasă