Obiceiurile stranii prin care victorienii îşi plângeau morţii. Unele se practică şi astăzi în unele zone ale României

Unele practici, precum pomenile după îmnormântare sau înconjurarea persoanei decedate cu flori, mai sunt practicate şi în prezent. Iată o listă cu unele dintre cele mai neobişnuite ritualuri de înmormântare victoriene. 

Erau create bijuteri care conţineau părul persoanei decedate

• Harriet Quimby, prima femeie care a traversat în zbor Canalul Mânecii
• Frații Montgolfier, inventatorii balonului cu aer cald. Pionierii zborului cu echipaj uman

Credit: Wellcome Images/Wikimedia Commons/CC BY 4.0

Comemorarea morţilor era extrem de populară în perioada victoriană. Porţiuni din părul decedatului erau tăiate şi amplasate în broşe, panglici sau coroane. Atunci când familiile nu puteau să realizeze singure aceste ornamente, trimiteau părul unui artizan, informează Ranker. 

Văduvele trebuiau să ţină doliu între 3 şi 4 ani

Credit: Lisby/Wikimedia Commons/Public Domain

Văduvele care doreau să fie respectate de societate trebuiau să îndeplinească trei etape ale doliului. Prima etapă, intitulată ,,doliul intens,”  impunea ca văduva să poarte o rochie neagră cu văl timp de un an şi o zi de la moartea soţului său. A doua perioadă denumită ,,doliul secundar”  dura între 9 şi 12 luni. În această perioadă femeia îşi putea îndepărta vălul, dar era nevoită să poarte în continuare negru. În a treia perioadă femeile puteau purta haine mai colorate, dar cu accente de negru. 

Membrii familiei trebuiau să pozeze cu decedatul

Credit:  Cathytreks/Wikimedia Commons/Public Domain

Fotografia a început să fie utilizată la mijlocul anilor 1800, aşadar în perioada victoriană era relativ scumpă realizarea unei fotografii. Pentru a putea comemora o persoană decedată, victorienii îşi făceau poză cu persoana decedată. 

Brutăriile vindeau biscuiţi special pentru perioada de doliu

Credit: Sharron/Flickr

După înmormântarea persoanei, familia organiza o masă festivă. Persoanele erau servite cu diferite mâncăruri precum biscuiţii special realizaţi de brutării pentru astfel de evenimente. Biscuiţii erau ambalaţi în hârtie pe care erau scrise poeme triste, informaţii despre persoana decedată sau psalmi. În general, hârtia era păstrată ca o amintire a persoanei decedate. 

Oglinzile şi portretele erau acoperite cu o draperie neagră

Credit: guercio/Flickr

Una dintre tradiţiile victoriene ce se regăseşte şi în anumite zone ale României din prezent este acoperirea oglinzilor. Practica era extrem de necesară deoarece astfel era marcat doliul, iar victorienii credeau că persoana decedată şi-ar putea face apariţia într-una dintre oglinzile din casă. Practica, precum şi motivul pentru care este realizată se regăseşte şi în satele româneşti din zonele sudice. 

Îndoliaţii plângeau ,,sticle pentru lacrimi” la înmormântări

Credit: Cyborian/Wikimedia Commons/CC BY-SA 4.0

Sticlele pentru lacrimi erau utilizate pentru strângerea lacrimilor din timpul ceremoniilor funerare. După eveniment, sticlele erau înmânate familiei decedatului pentru a fi dovedit cât de mult va fi simţită lipsa sa. Aceste sticle marcau şi momentul în care doliul se încheia, atunci când larimile din sticlă se uscau. 

Corpul decedatului nu era niciodată lăsat singur în casă

În Epoca Victoriană, decedatul nu trebuia să fie lăsat singur în casă niciodată. Superstiţiile sugerează că aceştia ajutau mortul să treaca mult mai uşor în viaţa de apoi. Însă, din motive practice, persoana din cameră trebuia să ţină rozătoarele la distanţă. Nici în România, mortul nu este lăsat singur în casă.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole: