Ce înseamnă sexul de tip fast-food: ”Societatea trece printr-o criză a sexualităţii fără precedent”

În opinia sexologului Gabriela Marin, actuala societatea trece printr-o criză a sexualităţii fără precedent, perioadă caracterizată ca fiind „epoca sexului de tip fast food”.

„Dacă acum mai mult de jumătate de secol, sexul era perceput mai mult ca un mijloc de procreere şi înmulţire a speciei, descoperirea metodelor de contracepţie a deschis calea sexului pentru plăcere. Filmele pentru adulţi şi răspândirea lor odată cu dezvoltarea internetului au contribuit la stimularea imaginaţiei, iar în prezent, sexul nu se mai trăieşte din plin, ci este o necesitate pe care o consumăm aidoma alimentelor de tip fast food. Astfel, majoritatea relaţiilor în care iubiţii nu îşi depăşesc condiţia obişnuită, instinctuală, au o durată între 2 şi 4 ani, iar după acest timp, atracţia sexuală dispare”, declară expertul.

• Instagram va alerta părinții atunci când copiii caută „în mod repetat” anumiți termeni
• Psihologii dezvăluie culorile folosite cel mai des de oamenii dificili

Cum identificăm sexualitatea de tip fast food?

Specialistul este de părere că numeroşi tineri învaţă să facă dragoste urmărind materialele pornografice de pe internet şi intră în viaţa sexuală având deja anumite idei preoconcepute despre sex, care le limitează foarte mult trăirile şi experienţele. Mai mult, majoritatea cuplurile sunt atât de impregnate de prejudecăţile şi limitările întâlnite în sexualitatea de tip fast food învăţată din filmele porno, încât ei consideră că:

1. Modul în care arătăm este totul. „Sexualitea obişnuită desprinsă din filmele porno se focalizează exclusiv pe corp. Astfel, suntem condiţionaţi să credem că sexualitatea noastră depinde în special de felul în care arătăm. Ajungem să credem că nu putem avea o viaţă sexuală satisfăcătoare decât dacă suntem tineri, arătăm perfect, cu sânii tari şi mari sau penisul de o mărime apreciabilă; prejudecată care poate determina probleme serioase legate de încrederea în sine, în special la cei care nu se mai consideră tineri sau care nu au un corp perfect, de fotomodel”, explică psihoterapeutul.

Citeşte continuarea în Gândul!