Mihai Şora, la împlinirea vârstei venerabile de 101 ani: mai bine de un veac de verticalitate

Sunt pe apele Mării Egee, de unde, la prora corabiei noastre, viteazul Ulise mă roagă să vă spun: nu lunecaţi, pe timp de furtuni, între vârtejuri, zgomote, furii; nici sub farmecul neostoit al sirenelor., potrivit Mediafax.

Eseistul şi filosoful Mihai Şora s-a născut la 7 noiembrie 1916, ca fiu de preot ortodox. A debutat în 1947, la Gallimard, cu volumul „Du dialogue intérieur”.

• Funicularul, ingineria care face accesibile pantele imposibile
• „Olympia” lui Édouard Manet: de la acuzații de imoralitate și plagiat la redefinirea nudului în pictura…

Şi, pentru că am amintit de verticalitate, voi oferi trei exemple:

Primul:

În anul 1990, în primul guvern român post-revoluţionar, lui Mihai Şora i s-a propus portofoliul Învăţământului – a fost primul ministru al Învăţământului în guvernul condus de Petre Roman. Democraţia românească devenea, pe zi ce trece, tot mai originală, până când, în luna iunie a aceluiaşi 1990, a atins culmea originalităţii: Ion Iliescu, care era pe vremea aceea preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, secondat de Petre Roman – prim-ministru, a decis chemarea minerilor la Bucureşti pentru a-i risipi pe „drogaţii”, pe „fasciştii”, pe „contrarevoluţionarii” şi pe „legionarii” care demonstrau în Piaţa Universităţii. Minerii, auzind aşa mare lucru, au venit val-vârtej să apere democraţia. Măcelul a durat cam trei zile.

Epilog: Ion Iliescu, mână în mână (la propriu) cu Petre Roman, a mulţumit minerilor pentru actele de barbarie medievală pe care le săvârşiseră, iar domnul Mihai Şora şi-a dat demisia din funcţia de ministru, şi-a luat servieta şi s-a retras pe teritoriul propriei sale bio-bibliografii ne-maculate. Unde este şi acum.

Nota bene: au mai fost miniştri ai cabinetului Roman care, urmare a mineriadei din 13-15 iunie 1990, şi-au anunţat demisia. Mihai Şora a fost, însă, singurul care şi-a dat-o.

Al doilea:

Încă înainte de 11 decembrie 2016, apoi chiar în ziua alegerilor parlamentare, Mihai Şora a încercat să-i scoată pe români din case şi să-i convingă să meargă la urne. Nu pentru a vota un partid sau altul, ci pentru a vota, pur şi simplu. Mesajele sale au fost preluate şi difuzate de diverse media, dar în zadar. Doar 40% dintre români au ieşit la vot.

La o zi după alegeri, Mihai Şora a postat pe Facebook un mesaj cutremurător. O previziune cumplită.

Iat-o:

„18-24 de ani nu au mers la vot.

Poate şi pentru că 24-100 de ani nu au fost dascăli buni, n-au ştiut să-i înveţe la timp civismul, responsabilitatea, democraţia. Nu au izbutit să-i lumineze, să le vorbească mai convingător despre servituţile votului neexprimat.

Dar, ca şi alţii odinioară, 18-24 de ani vor învăţa singuri, din mers.

Vor vedea cu ochii lor:

când vor merge în excursii la munte… – şi, în locul pădurilor, vor găsi un teren viran;

când vor da primul concurs pentru o slujbă… – şi, în locul lor, va fi angajat prostovanul nepot al primarului;

când vor dori să-şi deschidă o mică afacere şi se vor prăbuşi sub teancul de hârtii şi acte inutile;

când primul lor copil va intra în spital pentru o banală fractură şi va ieşi paralizat sau amputat în urma unui «experiment».

Atunci când îi va lovi prima nenorocire, abia atunci 18-24 de ani vor înţelege de ce ar fi trebuit să iasă la vot în ziua de 11 decembrie 2016.”

Al treilea:

În timpul marilor manifestaţii de stradă de la începutul acestui an împotriva „Ordonanţei 13”, Mihai Şora şi-a făcut publică poziţia: „Nu în 1990 ne întoarcem, ci în 1947. Ceea ce au făcut guvernanţii în această noapte pot face oricând, în orice moment, cu orice lege, nu doar în Justiţie. Dacă acum pui lacăt pe independenţa Justiţiei, mâine poţi interzice circulaţia persoanelor, poţi suprima internetul, presa liberă; poţi închide graniţele, poţi trimite oamenii în lagăre, la munca silnică ori îi poţi, pur şi simplu, extermina. Iar toate acestea în numele votului democaratic care te-a adus la Putere, în numele «democraţiei», al poporului… În numele «democraţiei populare». Mecanismul de atac la statul de drept este predictibil şi îşi dovedeşte, iată, ciclicitatea implacabilă. A fost noaptea minţii guvernanţilor. Este prea mult şi prea periculos pentru a-i lăsa să-şi facă în continuare de cap!”.

Pentru cine are urechi de auzit: „Nu lunecaţi, pe timp de furtuni, între vârtejuri, zgomote, furii; nici sub farmecul neostoit al sirenelor.”

La Mulţi Ani, Mihai Şora! Chapeau!