O colaborare între mai multe organizaţii, inclusiv ornitologi şi autorităţi de mediu din România, lucrează să salveze o specie

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Mai mult, proiectul „Conservarea gâştei cu gât roşu de-a lungul întregii rute de migraţie” nu este doar unul naţional, ci are parteneri din toate ţările aflate pe ruta de migraţie a acestei specii, din teritoriile ei de cuibărit (Rusia), pe traseul de migraţie (Rusia, Kazahstan, Ucraina) şi în teritoriile de iernare (România şi Bulgaria). În România, proiectul are nu mai puţin de patru parteneri – Societatea Ornitologică Română, AGVPS din România, Ministerul Mediului şi Romsilva – Parcul Natural Balta Mică a Brăilei. Proiectul este finanţat prin programul LIFE+ al Comisiei Europene şi va dura cinci ani.

În România, prima acţiune este cea de a observa cât de mare este impactul vânătorii asupra acestei specii. Se va folosi şi o metodă nouă – dispozitive audio speciale, plasate în apropiere de lacurile pe care dorm gâştele. Acestea vor înregistra toate sunetele – de la venirea gâştelor la somn şi până la focurile de armă. Dacă se aud împuşcături la ora 4 dimineaţa, este clar că acolo se braconează, dat fiind că păsările sunt împuşcate când se află pe apă, la somn. Acestea vor fi dublate de acţiunile echipelor de biologi şi voluntari de la Societatea Ornitologică Română.

„Avem o schemă clară de monitorizare pe care o vom aplica – vom colecta date despre locurile de hrănire şi cele de odihnă ale păsărilor. Vom realiza o hartă de senzitivitate, iar specialiştii de la Ministerul Mediului sunt responsabili de elaborarea Planului Naţional de Acţiune pentru gâsca cu gât roşu, document care va decide cum vom proteja această specie în următorii 10 ani”, a spus Emil Todorov, project manager la Societatea Ornitologică Română.

Pe partea de conservare, în premieră – una dintre acţiuni este desfăşurată în comun, de conservaţioniştii de la Societatea Ornitologică Română şi de vânători. Biologi de la SOR şi reprezentanţi ai AGVPS din România vor constitui patrule mixte pentru combaterea braconajului. Acestea vor acţiona în zonele cele mai importante pentru gâsca cu gât roşu pe timp de iarnă: Balta Albă, Amara, Jirlău, Lacul Strachina, Berteştii de Sus, Gura Ialomiţei, Iezerul Călăraşi. Rangerii din Parcul Natural Balta Mică a Brăilei vor patrula zona lor de activitate, în timp ce în Delta Dunării (unde nu se vânează) se vor efectua doar monitorizări ale efectivelor de gâşte venite la iernat.

Proiectul are şi o parte dedicată publicului larg, de la sesiuni de training pentru vânători şi custozi de arii naturale protejate, la amplasarea de panouri informative şi realizarea de materiale audio şi video. Un aspect important este şi continuarea colaborării cu fermierii, pentru această specie. La ora actuală, în România, este în vigoare o măsură de agromediu special dedicată gâştei cu gât roşu. Numai în 2016, fermierii români care au ales să o protejeze au primit peste 10 milioane de euro din fonduri europene.

Proiectul a început de la 1 noiembrie 2017 şi va dura cinci ani. Cea mai „spectaculoasă” acţiune va fi amplasarea a 30 de transmiţătoare satelitare pe tot atâtea gâşte cu gât roşu. Responsabil pentru această acţiune este partenerul din Bulgaria (Bulgarian Society for the Protection of Birds), organizaţie alături de care SOR a mai amplasat 2 emiţătoare satelitare pe gâşte cu gât roşu. Informaţiile de la aceste păsări vor arăta clar care sunt zonele preferate de iernat din România şi Bulgaria. Mai mult, informaţiile primite din zonele de cuibărit (Siberia) pot indica foarte care sunt efectele încălzirii globale asupra acestei specii.

Gâsca cu gât roşu cuibăreşte în Siberia, unde îşi construieşte cuibul aproape de cele ale bufniţelor de zăpadă sau şoim călător. Când ouăle şi puii sunt în pericol din partea vulpilor polare, bufniţele şi şoimii alungă prădătorul şi protejează, indirect, şi cuiburile de gâscă cu gât roşu.