Într-un sat din România se cultivă anual peste un milion de trandafiri, iar florile ajung în întreaga ţară

Ciumbrudul este o localitate aparţinătoare municipiului Aiud, din judeţul Alba, cu tradiţie de zeci de ani în cultivarea trandafirilor, fiind cel mai mare furnizor de butaşi din România. Oamenii spun că localitatea Ciumbrudul şi localităţile învecinate aprovizionează 80-90% din piaţa de butaşi de trandafiri din ţară, în total fiind peste 70 de soiuri, cultivate pe mai bine de 15 hectare de teren.

Producţia pe un hectar este de aproximativ 60.000 de plante, care se vând în cantităţi foarte mari, cu preţuri între 2,5 lei şi 4,5 lei. Producătorii susţin că trandafirii rămân o afacere bună pentru agricultură, iar profitul variază între 20 şi 25% din investiţia iniţială.

• POVESTEA tristă a Transfăgărăşanului, „drumul dintre nori”, unul dintre cele mai frumoase din România
• Noi localităţi din România au devenit staţiuni turistice

”Avem circa 70 de soiuri de trandafiri. Cea mai mare parte a trandafirilor din România se cultivă aici în zona Ciumbrud şi în satele învecinate. Noi vindem butaşi de trandafiri mai mult, prea puţin flori. Fire de trandafiri, dacă am o cunoştinţă care doreşte să-şi facă nuntă, o ajut, dar astea nu le dau pe bani”, a spus Csiky Iuliu, unul dintre producătorii de butaşi de trandafiri.

Cultivarea trandafirilor este o afacere din care banii se scot după doi ani.

”Trebuie să pregăteşti terenul, trebuie să-ţi cumperi portaltoiul, trebuie să-l plantezi, în anul acela trebuie să-l altoieşti, următorul an se taie de la partea unde a fost altoit. Aceasta este o cultură de doi ani, nu este o cultură de un singur an. Cumperi portaltoiul toamna, primăvara îl plantezi, îl altoieşti, următorul an tai ce trebuie tăiat, toamna îl recoltezi, iar apoi vinzi”, a spus Csiky Iuliu.

Tradiţia cultivării trandafirilor s-a moştenit din tată în fiu, la Ciumbrud. Producătorii de aici sunt principalii furnizori pentru marile hipermarketuri. Altă parte din marfă înfrumuseţează parcurile din marile oraşe, dar şi curţile oamenilor, care aleg să cumpere direct de la producător.

Andrei Molnar, alt agricultor, a declarat, pentru MEDIAFAX, că preţurile pe care le frecventează au rămas aceleaşi de 10 ani.

”Este profitabilă în parte pentru că vedeţi că aproape nimic nu mai merge în ţara aceasta. Cândva a fost profitabilă, acum mai puţin. Problema este că s-au înmulţit foarte mult producătorii, nu numai autohtoni, ci şi în Europa, şi suntem un pic bombardaţi de marfa adusă de afară. Este concurenţa foarte mare din partea Uniunii Europene şi problema este că cei care cumpără, clienţii noştri, fac foarte mare presiune pe produsele româneşti. Vor preţuri tot mai mici”, a spus Andrei Molnar.

Acesta a adăugat că la un hectar de trandafiri cultivat, dacă toate sunt în regulă, iar anul nu este nici secetos, nici cu probleme din cauza intemperiilor, se adună în jur de 60.000 de plante, calitatea întâi.

”Trebuie socotit că doi ani lucrezi, investeşti, bagi bani în materialul de plantare, în portaltoi, apoi în altoi, în materiale de stropit, în altoire, în material de legat, în lucru, prăşit, munci mecanice, până poţi să vinzi butaşul respectiv. În fiecare an plantăm şi în fiecare an scoatem, dar ceea ce plantez anul acesta în primăvară, scot anul următor în toamnă. Acum, în fiecare an plantezi şi în fiecare an scoţi, dar primii doi ani sunt mai grei pentru că tot investeşti şi nu scoţi nimic”, a mai spus Andrei Molnar.

Bakk Emeric Levente, alt producător de butaşi de trandafiri, a declarat, pentru MEDIAFAX, că afacerea nu mai este ca pe vremuri, însă se poate face un profit bun după un hectar. Potrivit acestuia, se fac şi exporturi din Ciumbrud, spre Italia, Polonia, Ungaria, însă cel mai mult se vinde pe piaţa internă, la marile lanţuri de hipermarketuri, dar şi celor care au nevoie de astfel de flori în afacerile lor.

”Noi trebuie să cumpărăm portaltoiul care este o investiţie mare. Pregătirea terenului, tratamentele, dar omul e cel mai scump, forţa de lucru pe care nu o mai avem şi nu o găsim. Mai nou, un zilier e plătit mai bine ca un director la bancă”, a spus Bakk Emeric.

Producătorii de butaşi de trandafiri nu sunt pregătiţi, deocamdată, să comercializeze florile propriu-zise, deoarece pentru creşterea şi întreţinerea acestora le trebuie sere foarte performante.

Inundaţiile sau o grindină puternică poate compromite cultura pe un an întreg.

În urmă cu câţiva ani, clienţi buni erau şi primăriile care se îngrijeau de înfrumuseţarea parcurilor şi amenajarea spaţiilor verzi, însă acum tot mai puţin cumpără.

De asemenea, pe lângă marii producători de butaşi de trandafiri de la Ciumbrud, există şi alţii mai mici, care oferă toată marfa celor puternici deoarece o pot vinde mai uşor, având contracte cu hipermarketuri.

În fiecare an, în ultimul weekend din luna iunie, în parcul de la Ciumbrud se organizează evenimentul ”Ziua Rozelor”, în cadrul căruia sunt expuse zeci de soiuri de trandafiri.

Ciumbrudul mai este denumit de localnici ”Capitala neoficială a trandafirilor” din România.