Home » Cultură » O carte pe zi: „Fortăreaţa nebunilor”, de George Arion. Un roman obsedant

O carte pe zi: „Fortăreaţa nebunilor”, de George Arion. Un roman obsedant

Descopera

Publicat: 20.09.2018

"Fortăreaţa nebunilor" e un roman obsedant, scris cu uşurinţa extraodinară cu care ne-a obişnuit George Arion. Un roman în care, de fapt, se găsesc alte patru romane.

Scriam în urmă cu aproape opt ani, după prima ediţie a acestui roman, un text pe care îl pot reproduce în întregime:

Fiecare dintre noi are o obsesie, un gând ascuns, o dorinţă, mărturisită ori nu, concretizate în întrebări pe care nu ţi le şopteşti decât în initimitate sau în miez de noapte, când faci bilanţul unei zile, sau în momentul dintre trezie şi vis. Ce-ar fi dacă…? Urmează cele mai năstruşnice idei, multe câţi indivizi suntem. Eu m-am gândit, nu o dată, pervers: Ce-ar fi dacă am putea controla mintea cuiva? Surpriza a fost enormă, după lansarea celui mai recent roman al lui George Arion, când am descoperit, citind cartea, că răspunde acestei întrebări, relatează Mediafax.

George Arion, cel mai bun autor român al genului mystery & thriller, este pe piaţă cu un al cincilea roman, care îl are ca personaj principal pe deja celebrul Andrei Mladin, erou şi al serialului de televiziune „Detectiv fără voie”, difuzat în 2001, cu recorduri de audienţă.

Protagonist al romanelor „Atac în bibliotecă”, „Profesionistul”, „Pe ce picior dansaţi?”, „Trucaj” (reunite în integrala „Detectiv fără voie” din 2009), Andrei Mladin revine cu o nouă aventură. De această dată jurnalistul de la Flacăra devenit detectiv fără voie e un personaj mult mai copt, mai vârstnic, aproape de pensie, generaţia nouă de colegi din redacţia sa aproape că-l numesc „expirat”, dar a rămas la fel de însetat de adevăr, mereu gata să-şi pună în pericol viaţa pentru a-l afla, la fel de ingenios, pe de o parte, dar şi plin de umor şi ironie, pe de altă parte, iubitor de femei, indiferent la glumele celor din jur când iese în lume cu iubita care i-ar putea fi fiică. Dar dincolo de complexitatea acestui personaj e trama cărţii.

În „Fortăreaţa nebunilor” sunt mai multe romane – unul îl are în centru pe un miliardar octogenar pe a cărui avere se bat moştenitori şi apropiaţi şi care se străduie inutil să transmită un adevăr despre el. Un altul decrie universul de coşmar al „sanatoriilor” în care comuniştii spălau creierele disidenţilor şi pe ale celor care se împotriveau regimului (instituţii răspândite peste tot în lume unde la putere se află dictaturi). Un al treilea dezvoltă teoria suprimării celui mai mare poet al românilor. Pe toate le leagă o misterioasă societate, Athanaric, cu multe ramificaţii pe plan internaţional, care şi-a propus să dezvolte un proiect prin care să controleze mintea umană, cu scopul de a elimina adversari incomozi din politică, afaceri, presă, cultură şi din alte domenii. În ultimă instanţă, din dorinţa de a deţine Puterea. O societate secretă care nu ezită să-şi arunce duşmanii în ospicii, pe baza unui diagnostic fals, să le terfelească imaginea sau să-i ucidă. Cotrobăind printre fişele unui Profesor criminal, unul dintre eroi dă peste un proiect elaborat de specialişti din mai multe ţări. A sustras filele care i s-au părut mai importante. Ele demonstrau existenţa unei conspiraţii la nivel planetar, în vederea descoperirii unor tehnici de a controla mintea umană. Medici, militari, politicieni, oameni de afaceri din mai multe ţări îşi dăduseră mâna în acest scop ticălos, fără să mai ţină cont de sistemele sociale din care făceau parte. Tuturor li s-a părut un proiect genial, pentru care merita să aloce mulţi bani, în vederea unei reuşite depline. Nu spunem mai multe, romanul este, totuşi, unul cu intrigă poliţistă, e bine să nu-i răpim cititorului satisfacţia de a descoperi singur desfăşurarea surprinzătoare a evenimentelor cu sens înfricoşător.

Trebuie să spun, însă, că rar mi-a fost dat să citesc o carte care să transmită atâta tensiune, mai ales în ampla parte care descrie perioada deţinerii lui Andrei Mladin într-un ospiciu, pentru vina de a fi dorit să afle de ce şi cum a dispărut un tânăr ca dorea să fugă din România comunistă. Un erou care, o spun rapoartele, „s-a băgat, ca în numeroase alte rânduri, ca musca în lapte”.

„Fortăreaţa nebunilor” e un roman obsedant, scris cu uşurinţa extraodinară cu care ne-a obişnuit George Arion. Frazele curg uşor, cuvintele se înlănţuie, captivează şi conving, iar lectura nu se poticneşte o clipă. O artă pe care puţini o stăpânesc. Nu degeaba s-a spus, în anii care au trecut de la lansarea primei ediţii a romanului, că „George Arion are anvergura unui autor de mare calibru internaţional” (Igor Bergler)

George Arion – „Fortăreaţa nebunilor”. Crime Scene Press. 381 pag.