O carte pe zi: „Literatură şi Revoluţie. Revoluţia din Decembrie 1989 în romanul românesc”

Spre sfârşitul anului trecut, a apărut o carte voluminoasă care merită măcar răsfoită, dacă nu aşezată în bibliotecă drept prima de acest fel apărută la noi. Sub un motto (între altele) din sociologul american John Foran (care a studiat revoluţiile lumii de azi) – „Revoluţiile vor rămâne oricum alături de noi până la sfârşitul istoriei” – cartea scriitorului şi publicistului braşovean Iulian Cătălui ocupă un loc unic, de nişă, întâi de toate pentru că este prima sinteză de aceste gen din ultimii 27 de ani de la revoluţie. Am constatat în toţi aceşti ani două fenomene. Pe de o parte, foarte puţine opere literare au avut în centrul lor evenimentele din decembrie 1989 (spre deosebire de cinematografie). O explicaţie (amintită şi de autorul cărţii prezentate) a încercat-o criticul Marius Miheţ, în opinia căruia problema recuperării literare a revoluţiei din 1989 s-a izbit de două probleme: una privitoare la adecvare, iar cealaltă la limbaj; autorii români care au scris despre „fenomenul” sau „momentul” 1989 sau nu au înţeles asta, sau nu au reuşit să le unifice. Pe de altă parte, au fost şi mai puţini criticii şi istoricii literari care s-au ocupat de puţinele opere literare ale revoluţiei. Măcar pentru că „sparge gheaţa” cartea lui Iulian Cătălui devine importantă, relatează Mediafax.

 

Autorul afirmă de la început că îşi propune să demonstreze că s-au scris romane valoroase despre Revoluţia română din 1989, contrar opiniei unor critici. Mai înainte, volumul analizează conceptul de revoluţie, marile revoluţii din istoria omenirii şi literatura despre acestea, în special romanul revoluţiei/revoluţiilor şi/sau romanele despre revoluţie, dar şi alte modalităţi artistice şi specii literare, teatrul, poezia, eseul ori pamfletul, şi chiar arta cinematografică şi pictura. Prin urmare lucrarea ar fi una multidisciplinară, dar axată în esenţă pe critica şi istoria literară, rod al unei cercetări de peste cinci ani.

 

Patru mari capitole: despre revoluţie în general, despre revoluţia română în mod special, despre literatura revoluţiei. Volumul nu analizează toate romanele despre Revoluţia Română din Decembrie 1989, ci numai 19 titluri şi 16 autori: Mihai Sin, „Quo vadis, Domine?” (1993) sau „Revoluţia securiştilor”; Petre Barbu, „Dumnezeu binecuvântează America” (1995) sau „Revoluţia de la Şantierul Naval”; Dan Stanca, „Aripile arhanghelului Mihail” (1996) sau „Revoluţia oamenilor noi, de piatră”; Dumitru Ţepeneag, „Hotel Europa” (1996) sau „Revoluţia văzută de la Paris”; Radu Aldulescu, „Istoria eroilor unui ţinut plin de verdeaţă şi răcoare” (1998) sau „Istoria Revoluţiei Române şi a Eroilor Martiri”; Augustin Buzura, „Recviem pentru nebuni şi bestii” (1999) sau „Revoluţia buimacă şi confiscată”; Dumitru Ţepeneag, „Pont des Arts”, (ed. I, 1999, ed. a II-a, 2006) sau „Revoluţia în direct la televizor, ca o poveste de Crăciun!”; Mircea Brenciu, „Cu masca pe figură” (1999) sau „Revoluţia (e)scatologică”; Dan Stanca, „Drumul spre piatră” (2002) sau „Între revolta muncitorilor din Braşov din noiembrie 1987 şi Revoluţia din decembrie 1989”; Stelian Ţurlea, „Orbi în tranziţie” (2003) sau „Între revoluţia confuză şi revoluţia de catifea”; Doru Munteanu, „Viaţa de la fereastră” (2003) sau „Între revoluţia văzută de la fereastră şi revoluţia rememorată”; Radu Aldulescu, „Proorocii Ierusalimului” (ed. I, 2004, ed. a II-a, 2006) sau „Revoluţia furată în care eroii au murit în zadar”; Ion Topolog, „Chiron, vol. I, Fluturele roz, vol. II, Plecarea” (ed. I, 2005, ed. a II-a, 2006) sau „Şi o revoluţie este tot o operaţie”; Petru Cimpoeşu, „Christina Domestica şi Vânătorii de suflete” (2006) sau „Revoluţia icechim-urilor”; Mircea Cărtărescu, „Orbitor. Aripa dreaptă” (2007) sau „Revoluţia statuilor şi violul colectiv asupra Revoluţiei”; Ioan Lăcustă, „Replace all (Colcăiala)” (2009) sau „Revoluţia de la Judeţeană”; Bogdan Suceavă, „Noaptea când cineva a murit pentru tine” (2010) sau „Revoluţia soldaţilor şi studenţilor”; Dan Stanca, „Mutilare” (2010) sau „Între rebeliunea duhovnicească nelegionară şi Revoluţia Schimbării la faţă”; Gheorghe Crăciun, „Femei albastre” (2013) sau „Revoluţia fără stemă şi schimbarea unei dictaturi cu alta”.

 

Fiecare roman este atent analizat, din mai multe puncte de vedere – literar, filosofic, politic, psihologic etc. În spatele analizelor se află o bibliografie impresionantă. O carte, cum s-a spus deja, de forţă.

 

Concluzia lui Iulian Cătălui: „S-au scris, se scriu şi se vor mai scrie romane care tratează generosul, totuşi, subiect al evenimentelor din 1989, în întregime sau pe larg, dar şi amintind despre unele fapte mai controversate ale revoluţiei. Acest lucru ne îndreptăţeşte să afirmăm că tematica revoluţiei i-a interesat pe autorii şi romancierii români din mai multe generaţii sau curente literare sau din perioade diferite”.

 

„Desigur, subiectul revoluţiei ar putea fi înfăţişat în mod grandilocvent-eroicoepopeic sau pur encomiastic, laudativ, panegiric, sau autorii români ar putea desconsidera ceea ce s-a întâmplat în 1989-1990, motivând că atunci ar fi avut loc o lovitură de stat, un complot, o contrarevoluţie, că revoluţia a fost deturnată, furată, confiscată, încâlcită etc. De asemenea, scriitorii ar putea să nu înţeleagă, după unii critici, fenomenul revoluţiei ori nu au reuşit pur şi simplu să unifice adecvarea la momentul istoric 1989 cu limbajul. După alţii, revoluţia a generat o >, rezultând ineluctabil o falie între intelectuali şi marea masă a populaţiei, paradoxul fiind acela că în comunism, ruptura a fost >. După mine, dincolo de o anumită teamă de a scrie romane slabe din punct de vedere estetico-literar despre Revoluţia română din 1989, există şi, sper, vor exista opere narative, şi nu numai, care au tratat sau vor înfăţişa literar această temă totuşi generoasă, romane, poeme şi piese de teatru de foarte bună calitate sau de mare valoare literară”.

 

Iulian Cătălui – „Literatură şi Revoluţie. Revoluţia din Decembrie 1989 în romanul românesc”. Editura Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989. Preambul de Mircea Brenciu. Postfaţă de Ion Calafeteanu. 455 pag.