Jocurile de artificii au o istorie îndelungată, primele fiind obţinute în anul 800 al erei noastre în China. În acel moment, jocurile de artificii nu se puteau compara cu cele din prezent, fiind mult mai slabe şi lipsite de culoare. Mult mai târziu, artizanii italieni au descoperit că prin adăugarea diferitelor substanţe se poate schimba culoarea din galbenul clasic.

În esenţă, jocurile de artificii, indiferent de complexitatea coregrafiei sau a amplitudinii exploziilor, nu reprezintă altceva decât reacţii de combustie care produc flăcări colorate. De exemplu, adăugarea stronţiului produce flăcări roşii, a cuprului albastru şi tot aşa.

• Oamenii de știință au dezvoltat o nouă metodă de a „asculta” limbajul ascuns al creierului
• Un psiholog explică de ce unele cântece ne rămân „blocate” în minte

Şi deşi principiul din spatele producerii culorilor în jocurile de artificii pare a fi destul de simplu, realitatea pare să ne contrazică, cel puţin în cazul albastrului. Pirotehniştii consideră că aceasta este cea mai greu de obţinut atunci când pregătesc încărcăturile pentru un spectacol.

Paul E. Smith, chimist, de la Universitatea Purdue din Statele Unite, a explicat pentru Live Science faptul că atunci când au loc reacţiile chimice, în timpul focurilor de artificii, lumina pe care o vedem este de fapt energia produsă de către electroni pe o anumită lungime de undă.

Atunci când în amestecul exploziv este adăugat cupru, în momentul exploziei, reacţia chimică eliberează lumină pe o lungime de undă pe care o percepem ca fiind albastră. Totuşi, din cauza faptului că şi cerul este albastru, una dintre multele sale nuanţe face ca albastrul produs de către reacţii să nu poată fi atât de clar ca celelate culori.

Chimistul a dezvăluit că, până în prezent, a lucrat la peste 20 de formule pirotehnice pentru a obţine albastru în timpul spectacolelor de artificii.

Citeşte şi: