Luna ar putea scăpa de atracţia gravitaţională a Terrei

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

O echipă internaţionlă de astronomi a teoretizat că, în timp şi sub anumite condiţii, sateliţii naturali ai planetelor, precum Luna, ar putea să iasă de pe orbita acestora şi să se învârtă în jurul sorilor, notează Futurism.

Echipa care a avansat această teorie a denumit aceşti potenţiali foşti sateliţi ,ploonets”. Astronomii sunt încrezători că noua teorie ar putea să explice o serie de alte fenomene astronomice. De asemenea, ei nu au exclus posibilitatea ca şi Luna să devină un astfel de obiect comic.

Pornind de la simularea computerizată a comportamentului planetei Jupiter, astronomii au descoperit că, în posbilitatea „migării” către Soare, aproximativ jumătate dintre sateliţii gigantei gazoase ar ieşi de pe orbita acesteia şi ar orbita în jurul Soarelui.

Oamenii de ştiinţă au teoretizat, de asemenea, că atunci când un satelit acoperit de gheaţă se plasează pe orbita unei stele, aceasta poate lăsa în urmă o „dâră” de vapori de apă, într-un mod asemănător unei comete. Un astfel de fenomen ar putea explica de ce unele stele par să pâlpâie.

În timp, după ce s-au desprins de planeta lângă care s-au format, astronomii nu exclud posibilitatea ca foştii sateliţi să se ciocnească cu planetele şi materialele rezultate din urma impactului să formeze o serie de inele planetare anormale.

Aceleaşi simulări arată că ploonets au o viaţă foarte scurtă, în termeni cosmici, aproximativ jumătate de milion de ani, după care fie se prăbuşesc pe plantele de origine sau în stelele în jurul cărora gravitează. 

În ceea ce priveşte Luna, cercetătorii sunt de părere că ea ar putea reprezenta un potenţial satelit care îşi părăseşte planeta, dat fiind faptul că se îndepărtează de Terra cu aproximativ 4 centimetri anual.

Momentan, în afara simulărilor computerizate, astronomii nu au alte dovezi în sprijinul teoriei lor. Pentru a dovedi că au dreptate, ei trebuie să găsească cel puţin un exemplu de ploonet.

Studiul nu a trecut prin procesul de peer review şi a fost făcut public într-o ediţie digitală a arXiv.

Citeşte şi: