Marile invenţii ale stomatologiei şi cum s-a ajuns la ele?

Dacă ne gândim la faptul că astăzi stomatologia se ocupă atât de tratarea afecţiunilor dentare, cât şi de estetica zâmbetului, nu putem să nu ne întrebăm dacă medicii dentişti s-au ocupat întotdeauna şi de modul în care dinţii noştri arată. Este uşor să ne dăm seama că începuturile stomatologiei nu cuprind toate practicile cu care noi suntem obişnuiţi astăzi, de exemplu: albirea dentară. În ziua de astăzi acesta este un tratament popular pentru mulţi dintre noi care îşi doresc un zâmbet perfect care oferă încredere şi ştege mulţi ani de pe chip. În secolul XIX, atunci când stomatologia devenea un subiect de interes pentru domeniul medical, albirea dentară nu doar că nu exista, însă nu era nici un lucru pe care oamenii să şi-l dorească, dat fiind contextul în care societatea se afla.

Pentru a înţelege parcursul stomatologiei, trebuie să ştim că, sub o formă rudimentară, aceasta a fost practicată încă din Epoca Antică, oamenii aveau nevoie de tratament în momentul în care infecţiile de la nivelul cavităţii orale deveneau un adevărat pericol pentru viaţă. Profesia de medic stomatolog nu a existat nici ea încă din momentul în care a apărut nevoia tratării, în jurul anilor 1130-1160, călugării erau cei care se ocupau de intervenţiile stomatologice, mai precis de extracţiile dinţilor care provocau dureri. În urma unor interdicţii papale, călugării nu au mai avut dreptul de a se ocupa de acest lucru, astfel stomatologia a devenit o îndeletnicire a bărbierilor, care se foloseau de instrumentele ascuţite pe care le deţineau pentru extracţiile dentare.

• Un cosmonaut rus, eliminat dintr-o misiune care trebuia să ajungă la Stația Spațială Internațională. Ce s-a…
• Un magician a uitat parola cipului implantat în propriul corp

• Amalgamul dentar

Prima invenţie stomatologică care a influenţat domeniul medical şi a dezvoltat tratamentele realizate de către dentişti este amalgamul dentar. În anul 1816, Auguste Taveau a realizat un prim amestec de amalgam dentar din monede de argint şi mercur. Această invenţie a fost folosită ani de-a rândul în scopul umplerii dinţilor afectaţi de caria dentară. Amalgamul a fost folosit pentru o lungă perioadă de timp, pe parcurs însă, materialele utilizate au fost înlocuite cu unele care nu afectează sănătatea generală a organismului. Materialul a fost atât de folosit deoarece rezistă foarte bine şi face faţă uzurii, mai ales în zonele supuse unei presiuni mai mari, în zonele de contact dintre măsele. Cu toate acestea, s-a descoperit faptul că mercurul este extrem de toxic pentru întregul organism, de aceea, astăzi, plombele sunt realizate din materiale compozite. Conform Colegiul Medicilor Stomatologi din România, utilizarea amalgamului dentar este interzisă în tratarea copiilor sub 15 ani şi a femeilor însărcinate. Utilizarea mercurului este reglementată de noile convenţii ale Uniunii Europene având în vedere faptul că poate dăuna organismului uman. Astfel, dacă ai o plombă din amalgam de ceva timp, este indicat să ceri sfatul medicului stomatolog în legătură cu înlocuirea acesteia.

• Cauciucul vulcanizat

O altă descoperire a stomatologiei care a avut un impact major asupra domeniului este cauciucul vulcanizat. În anul 1839, Charles Goodyear a făcut descoperirea care a constituit baza protezelor dentare. Până în acel moment era utilizat aurul, însă preţul lucrărilor era mult prea mare pentru majoritatea persoanelor. De aceea, descoperirea cauciucului vulcanizat a reprezentat un adevărat câştig pentru clasa de mijloc, care astfel a putut beneficia de protezele dentare.

• Inlay-ul de porţelan

Începând cu anul 1870, a fost utilizat inlay-ul din porţelan pentru umplerea cavităţilor mari. Cu toţii ştim faptul că o carie dentară ajunsă într-un stadiu avansat deteriorează dintele până în momentul în care la nivelul acestuia se formează o cavitate ce nu poate fi acoperită cu o simplă plombă. În acest caz, inlay-urile de porţelan se potrivesc perfect deoarece sunt construite în urma unei amprente digitale luate de către medicul dentist. Inlay-ul se poziţionează între cuspizi (proeminenţele de formă piramidală de la nivelul dinţilor), la mijlocul suprafeţei ocluzale a dintelui.

• Freza dentară

Freza dentară este una dintre cele mai utilizate instrumente folosite de către medicii dentişti, inventarea acesteia a reprezentat un punct culminant al dezvoltării domeniului stomatologic. În anul 1871, James Morrison Beall patentează prima freză dentară mecanică, aceasta se rotea foarte încet fiind necesare chiar şi câteva ore pentru finalizarea unei obturaţii. De-a lungul timpului, dezvoltarea tehnologiei şi descoperirile conexe au ajutat domeniul stomatologiei, iar în anul 1900 cabinetele stomatologice încep să folosească frezele acţionate electric. Acestea au dus la scurtarea timpului necesar pentru realizarea tratamentelor dentare, au uşurat munca medicilor şi au crescut confortul pacienţilor.

• Radiografia dentară

În anul 1896, Edmund Kells a introdus în domeniul stomatologiei radiaţia X. Aceasta a adus cu sine posibilitatea realizării radiografiei dentare. Aşa cum s-a întâmplat şi în cazul celorlalte invenţii şi descoperiri din lumea medicală, modul în care s-au realizat radiografiile de-a lungul timpului s-a schimbat extrem de mult. Astăzi, radiografiile dentare se realizează digital, în doar câteva secunde reprezentând o procedură foarte rapidă, simplă şi complet nedureroasă, ce se foloseşte pentru a putea produce imagini din interiorul corpului. Senzorii aparaturii utilizate în scopul radiografiilor dentare sunt sensibili la fotonii radiaţiilor X şi permit obţinerea unei imagini de calitate înaltă, cu o rezoluţie superioară filmului convenţional. Prelucrarea digitală poate evidenţia detalii importante ale dinţilor şi structurilor adiacente, elemente imposibil de analizat în cazul mijloacelor tradiţionale. 

• Prevenţia dentară şi creşterea confortului pacienţilor

Apariţia tubului de pastă de dinţi în anul 1896 a reprezentat un punct de plecare pentru prevenţia dentară, de asemeneaintroducerea novocainei în scop anestezic, în anul 1907 şi inventarea Penicilinei din anul 1929, au avut un impact major asupra protocoalelor terapeutice. În anul 1970 este inventată periuţa electrică, în acelaşi an stomatologia atinge un alt nivel al performanţei şi anumelucrul la „patru mâini”. Cu alte cuvinte, fiecare medic are o asistentă şi lucrează în echipă în beneficiul pacientului. Astăzi, lucrul la „patru mâini” este deja o tehnică uzuală. Estetica dentară începe să fie un subiect de interes spre sfârşitul secolului XX, astfel că în anul 1989 este inventat primul sistem de albire la domiciliu.

Toate aceste descoperiri şi practici introduse în domeniul stomatologiei ne face să ne gândim la faptul că viitorul acestui domeniu va fi asistat extrem de mult de tehnologie, aceasta va uşura munca dentiştilor şi îi va asigura că tratamentele sunt realizate corect şi într-un timp scurt. În acelaşi timp, pacienţii se vor putea bucura de confortul crescut adus de către aparatura folosită pentru realizarea tratamentelor.