Amâni ce ai de făcut? Ai o problemă de gestionare a emoţiilor şi nu a timpului

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Soluţia oferită de obicei celor care se plâng că amână în continuu ce au de făcut până când se simt presaţi de timp sau chiar este deja mult prea târziu ca să mai facă ceva, este aceea de a-şi organiza mai bine timpul.

Psihologii tind să nu fie de acord cu soluţia obişnuită. Experţi precum Tim Pychyl, de la Carleton University din Canada, şi Fuschia Sirois, de la University of Sheffield din Marea Britanie, sugerează că problema ţine mai degrabă de gestionarea emoţiilor. Astfel, sarcinile a căror îndeplinire este amânată sunt lucruri care ne fac să ne simţim prost, fie sunt plictisitoare, fie sunt prea complicate sau ne fac să ne temem ca nu cumva să eşuăm, astfel că, pentru a ne simţi mai bine pe moment tindem să facem orice altceva.

Amânarea repetată are legătură cu sănătatea mentală şi fizică, fie că e vorba despre depresie, anxietate ori afecţiuni cardiovasculare.

Noua perspectivă asupra amânării sarcinilor profesionale sau personale oferă şi posibilitatea unor abordări care îţi pot schimba atitudinea faţă de muncă, potrivit Mediafax.

“Schimbarea de sine, de orice fel, nu este un lucru uşor şi, de obicei, urmează regula consacrată a celor doi paşi înainte şi a unuia înapoi”, arată Pychyl. “Acestea fiind spuse, am încredere în faptul că oricine poate să înveţe cum să nu mai amâne”.

Amânarea repetată, asociată cu probleme mentale şi fizice

Una dintre primele cercetări care au inspirat identificarea cauzelor amânării la nivel emoţional datează dintr-un studiu din primul deceniu al secolului XXI, realizat de Case Western Reserve University din Ohio. În cadrul unui studiu au arătat că atunci când subiecţii erau rugaţi să facă lucruri care le-ar fi trezit sentimente negative, cum ar fi să citească poveşti triste, aceştia preferau să amâne îndeplinirea sarcinii rezolvând cuvinte încrucişate sau jucându-se pe calculator în loc să se pregătească pentru testul care ştiau că urmează. Studiile ulterioare au arătat că participanţii care nu se simt bine amână ce au de făcut atunci când sunt disponibile activităţi care săi distreze, sau să le schimbe starea.

De multe ori, amânarea, cu toate că e făcută pe baza unei distracţii pe termen scurt, poate să ducă la sentimente de vină care, în final intensifică neplăcerea resimţită iniţial.

Un studiu realizat de Jessica Myrick la Media School de la Indiana University confirmat faptul că majoritatea vizionărilor înregistrate pentru videoclipurile cu pisici de pe internet s-ar datora unor situaţii în care utilizatorul amână ceva. Nu e vorba despre faptul că persoana în cauză nu şi-ar fi împărţit bine timpul, ci numai despre nevoia de a urmări ceva ce o face să se simtă mai bine pentru un moment ulterior când va face ceva mai puţin distractiv.

O altă cercetătoare, Fuschia Sirois, a arătat şi că amânarea repetată este asociată cu probleme mentale şi fizice ca anxietatea, depresia, răceala sau gripa ori chiar cu afecţiuni cardiovasculare.

Sirois a stabilit că amânarea are aceste urmări în două moduri. În primul rând pentru că îl stresează pe cel care recurge la această soluţie. În al doilea rând, pentru că uneori sunt amânate lucruri importante pentru sănătate. “În timp, stresul şi evitarea activităţilor importante pentru sănătate se acumulează şi creşte riscul unor afecţiuni grave precum cele cardiace, diabet, artrită sau chiar cancer”, arată Sirois.

Pe de altă parte, dacă amânarea e o problemă de gestionare a emoţiilor, rezolvarea poate să fie foarte la îndemână. O abordare bazată pe terapii legate de acceptare şi implicare (ACT) ce ţine de terapia cognitiv-comportamentală, pare cea mai potrivită. Această abordare pune accent pe beneficiile ”flexibilităţii psihologice”, pe capacitatea de a tolera gânduri şi sentimente inconfortabile, rămânând prezent în ciuda acestor sentimente şi acordând importanţă lucrurilor care te ajută să te apropii de ceea ce apreciezi mai mult în viaţă.

Rezultate slabe pentru cei care amână

Cercetările au arătat că studenţii şi elevii care amână mai mult au indici mai ridicaţi în ceea ce priveşte lipsa de flexibilitate psihologică. Asta înseamnă că sunt dominaţi de reacţii psihologice precum frustrarea şi îngrijorarea, cu preţul lucrurilor pe care le apreciază în viaţă. Aceştia sunt de acord cu afirmaţii precum ”Mă tem de sentimentele mele” şi ”Experienţele şi amintirile mele nefericite fac să fie mai greu pentru mine să trăiesc o viaţă pe care aş aprecia-o”.

Cei care amână au rezultate slabe şi în ceea ce priveşte ”activitatea implicată”, termen care se referă la măsura în care o persoană insistă atunci când e vorba de acţiuni şi comportamente care vizează scopuri personale. Aceştia tind să fie de acord cu afirmaţia ”Dacă sunt supărat sau descurajat, las baltă ce am de făcut”.

Sigur, cei mai mulţi dintre noi nu vor ajunge să aplice tipuri de terapie specializată dar, “atunci când cineva recunoaşte, în sfârşit, că amânarea nu e o problemă de gestionare a timpului ci a emoţiilor, atunci suntem pregătiţi să ţinem cont de sfatul meu preferat”, spune Pychyl.

Data viitoare când te simţi tentat să amâni ceva, “concentrează-te numai asupra problemei «care ar fi acţiunea următoare- următorul pas simplu- pe care aş avea-o de făcut în chestiunea asta dacă aş începe acum?”. Astfel, spune specialistul, nu te mai gândeşti la ce simţi ci la acţiuni simple, care pot fi făcute. “Cercetarea şi experienţa noastră personală a arătat destul de clar că, din momentul în care începem să facem ceva, de obicei suntem în stare să continuă. Să începi e cheia”, notează cercetătorul citat de jurnalistul Christian Jarrettis, pentru BBC.