O combinaţie de două medicamente care ajută regenerarea celulelor pancreatice, un pas important în tratarea diabetului

Cercetătorii de la Icahn School of Medicine at Mount Sinai, Statele Unite ale Americii, au descoperit o combinaţie a două clase de medicamente care prezintă cea mai ridicată rată de regenerare a celulelor beta ale pancreasului. Aceştia explică faptul că această rată de regenerare este obţinută cu un efect minim asupra celorlalte tipuri de celule din corpul uman şi că ar putea reprezenta un pas important în tratarea diabetului, notează Medicalxpress.

„Suntem foarte încântaţi de această nouă combinaţie de medicamente, deoarece putem vedea, pentru prima dată, rate de multiplicare a celulelor beta umane care sunt suficiente pentru a reface masa celulelor beta la oameni cu diabet”, explică dr. Andrew Steward, director al Institutul de Diabet, Obezitate şi Metabolism şi autor al studiului.

• Ce alimente pot face oamenii cei mai fericiți?
• Trucul foarte simplu prin care oamenii pot să comunice cu pisicile

Oamenii de ştiinţă explică faptul că combinaţia pe care au descperit-o este formată dintr-un medicament ale cărui efecte în regenerarea celulelor pancreatice a fost stabilit de către studiile clinice şi un medicament pe care bolnavii de diabet îl folosesc pe scară largă. Dr. Stewart afirmă faptul că pe piaţa americană nu este disponibilă o medicaţie care să inducă regenerarea celulelor pancreasului.

„Aceasta este o descoperire foarte interesantă în domeniul diabetului şi este un pas cheie în dezvoltarea de medicamente pentru această boală”, explică dr. Dennis S. Charney.

„Frumuseţea este că combinaţia inhibitorilor DYRK1A cu GLP1R atinge cea mai mare rată de replicare a celulelor beta umane posibilă şi o face într-un mod foarte specific. Acesta este un avans important în domeniul diabetului, deoarece este posibil să fi găsit o modalitate de a converti o clasă largă de medicamente pentru diabet zaharat într-un puternic tratament de regenerare a celulelor beta umane pentru toate formele de diabet”, explică dr. Courtney Ackeifi.

Studiul a fost publicat în Science Translational Medicine.

Citeşte şi: