NASA a identificat zone din Arctica din care au loc emisii de metan

Cercetătorii de la NASA au ajuns la concluzia că topirea gheţii şi a solului din zonele arctice duce la creşterea emisiilor de metan şi a altor gaze cu efect de seră şi au identificat o serie crăpături prin care aceste noxe sunt emise în atmosferă, notează Science Alert.

„Considerăm că aceste crăpături sunt zone care prezintă un exces de 3.000 de părţi pe milion de metan între senzorii aerieni şi cei de la sol”, explică cercetătorul Clayton Elder din cadrul Jet Propulsion Laboratory.

• Specia care sfidează teoriile lui Charles Darwin
• Solstițiul de vară este „calendar natural” pentru copaci. Cum îi ajută cea mai lungă zi din…

Studiile recente au demonstrat faptul că regiunile arctice sunt afectate în mod disproporţionat de către creşterea temperaturilor, totuşi, din cauza faptului că Arctica este relativ inaccesiblă, identificarea zonelor din care provin cele mai mari emisii de metan a fost dificilă. În general, cercetătorii au fost nevoiţi să aleagă între observaţii realizate la nivelul solului sau din atmosferă; ambele forme de colectare a datelor au condus către concluzia că permafrostul din regiunile arctice se topeşte într-un ritm alert.

Cercetătorii au folosit spectrometria cu infraroşu ( AVIS-NG) pentru a colecta date în decursul a 400 de zboruri efectuate asupra regiunilor arctice, care au avut loc între lunile iulie şi august 2017 şi care au acoperit o suprafaţă de 30.000 de kilometri pătraţi.

„AVIRIS-NG a fost utilizat în studiile anterioare despre emisiile de metan, dar acelea s-au concentrat pe emisiile cauzate de oameni în zonele populate şi zonele cu infrastructură majoră cunoscută pentru cantităţile mari de noxe”, explică dr. Elder. Acesta mai adaugă: „Studiul nostru marchează pentru prima dată când instrumentul a fost folosit pentru a găsi locaţiile posibilelor emisiuni legate de permafrost”.

Studiile au arătat că metanul are un efect de seră mai puternic cu 30% în comparaţie cu dioxidul de carbon şi, din nefericire, chiar dacă ţintele impuse de către Accordul de a Paris ar fi atinse, studiile indică o reducere a stratului de permafrost cu 45%, ceea ce creşte riscul emisiilor.

Studiul a fost publicat în Geophysical Research Letters.

Citeşte şi:

Încălzirea globală prin care trecem nu poate fi comparată cu altă perioadă din ultimii 2.000 de ani