O anumită substanţă din pasta de dinţi ne afectează oasele

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Acest studiu a arătat că triclosanul, un agent antibacterian adăugat la pastele de dinţi, care reduce infecţiile gingivale şi îmbunătăţeşte sănătatea orală, poate provoca mai multe probleme oaselor dumneavoastră decât poate oferi beneficii dinţilor.

Ce este triclosanul?

Triclosanul este un agent antibacterian folosit încă din anul 1972, iniţial în efectuarea spălăturilor chirurgicale din spitale. De atunci, a fost folosit la producerea săpunurilor, a dezinfectanţilor de mâini şi a deodorantelor, chiar şi pentru cărţile de credit, coşurile de gunoi şi, în cele din urmă, paste de dinţi.

Triclosanul este de asemenea prezent în haine, jucării, ustensile de gătit şi mobilier pentru a reduce sau a preveni contaminarea cu diverse bacterii. Acest lucru se datorează în principiu faptului că acestea nu sunt reglementate de FDA (Food and Drug Administration – organismul din SUA responsabil cu reglementarea alimentaţiei umane şi animale, a suplimentelor dietetice, medicamentelor, cosmeticelor, dispozitivelor medicale  şi a dispozitivelor care emit radiaţii biologice, şi a produselor pentru sânge – în România există Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale).

Adăugarea acestei substanţe în produse le-a permis comercianţilor să menţioneze pe ambalaj eticheta de „antibacterian” şi să sublinieze această caracteristică, oferind consumatorilor o anumită garanţie că produsele care conţin triclosan (sau alţi agenţi antibacterieni) ar putea preveni infecţiile grave.

Cu toate acestea, studiile efectuate pe animale sau folosind celule umane în laboratoare pe o perioadă de mai mulţi ani au stârnit îngrijorarea. Acţiunea de dezinfectare asociată cu triclosanul are efecte secundare negative, deşi neintenţionate, care includ:

• Dezvoltarea bacteriilor rezistente
• Dezechilibru hormonal
• Reacţii alergice crescute
• Muşchi afectaţi
• Impact negativ asupra mediului

Utilizarea unui produs care conţine triclosan vă poate determina să absorbiţi o cantitate mică prin piele sau pe gură, după cum a demonstrat un studiu din 2008. În urma lui, s-a constatat că peste 75% dintre subiecţi au avut cantităţi detectabile de triclosan în urina lor. Deşi impactul triclosanului asupra sănătăţii oamenilor este încă incert, FDA a întreprins ulterior acţiuni pentru a nu mai fi utilizat. Începând cu 2016, a fost interzisă utilizarea substanţei ca agent antibacterian în produsele de consum, în special în săpunuri, urmate apoi şi de alte produse de igienă în 2017. De asemenea,  triclosanul va fi eliminat şi din dezinfectanţii de mână până în aprilie 2020, potrivit Medical Daily.

Rezultatele studiului

Respectivul studiu a fost publicat în iunie 2019 în The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism de către  mai mulţi cercetători aparţinând mai multor instituţii medicale din China: Shaofang Cai, Jiahao Zhu, Lingling Sun, Chunhong Fan, Yaohong Zhong, Qing Shen şi Yingjun Li.

Aceştia au analizat datele de la peste 1800 de femei, culese în perioada 2005-2010 de către National Health and Nutrition Examination Survey (Cercetarea Naţională privind Sănătatea şi Nutriţia din SUA), şi au constatat că:

• Cele cu un nivel ridicat de triclosan în urină au înregistrat cele mai mici valori în ceea ce priveşte densitatea osoasă.
• Osteoporoza a fost frecventă în rândul celor cu cele mai ridicate niveluri de triclosan în urină. Osteoporoza este caracterizată printr-o  densitate osoasă scăzută, astfel încât şi o vătămare minoră poate provoca o fractură.
• O densitate osoasă mică ca urmare a unei cantităţi mari de triclosan în urină s-a remarcat cu precădere în rândul femeilor post-menopauză. Acest lucru este deosebit de important deoarece menopauza este o perioadă marcată de o scădere adesea dramatică a densităţii osoase, iar femeile post-menopauză au cele mai mari rate de fracturi legate de osteoporoză.

Deoarece cea mai recentă cercetare prezintă semne de  îngrijorare cu privire la siguranţa triclosanului, este posibil ca foarte curând FDA să emită o interdicţie de utilizare a acestei substanţe în pasta de dinţi, mai ales dacă nu există alte studii noi care să poată contesta concluziile.