Soprana australiană Nellie Melba, o divă uitată. A avut parte de funerariile unui monarh

Nellie Melba (1861 – 1931) a fost o celebră soprană australiană, cunoscută pentru vocea sa puternică și impresionantă. Considerată una dintre cele mai faimoase cântărețe de operă din lume la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Nellie Melba și-a început cariera muzicală la Paris, sub îndrumarea lui Mathilde Marchesi (1821 – 1913), mezzo-soprană germană renumită a vremii, profesoară de canto și o susținătoare a metodei vocale bel canto, debutând pe scena Operei Covent Garden din Londra în anul 1888. De-a lungul carierei, Melba a uimit publicul și criticii muzicali cu vocea extraordinară și interpretările impecabile, performând pe scenele celor mai prestigioase opere din Europa și America de Nord, de la Teatrul Metropolitan din New York, până la Opéra Garnier din Paris, Milano, Londra și Bruxelles.  

La sfârșitul anilor 1890 și începutul anilor 1900, discurile fonografice erau o noutate, iar spectacolele live erau principalul mijloc de a asculta muzică, Nellie Melba devenind una dintre primele cântărețe care a înregistrat în studiouri și contribuind semnificativ la popularizarea acestei practici.

În 1893, Emile Berliner (1851 – 1929) a inventat gramofonul, care a revoluționat înregistrarea sunetului prin utilizarea de discuri plate în loc de cilindri, deschizând calea înregistrărilor produse în masă și făcând muzica mai accesibilă publicului larg. Melba a profitat de această oportunitate și a început să înregistreze pentru diverse case de discuri, inclusiv HMV (His Master’s Voice), care avea să devină mai târziu un jucător important în industria discografică.

Numele lui Nellie Melba este, de asemenea, legat de mai multe creații culinare, inclusiv „Peach Melba”, desertul creat în onoarea ei de către celebrul bucătar francez Auguste Escoffier (1846 – 1935).

Primadona Nellie Melba, pe numele original Helen Porter Mitchell, s-a născut la 19 mai 1861 la Richmond, Melbourne, fiind cea mai mare dintre cei zece copii ai lui David Mitchell, un bărbat care i-a insuflat persicacitatea în afaceri și o conduită riguroasă, și ai Isabellei Ann, o mare iubitoare a artelor fiind, de altfel, prima ei profesoară de muzică. Deși nu avea un talent vocal ieșit din comun, i-au fost remarcate anumite calități fapt pentru care Nellie a fost înscrisă la cursuri de canto și de pian.

În 1882 s-a căsătorit la Brisbane cu Charles Nisbett Frederick Armstrong, încercând o viață de familie așezată, însă statutul de femeie casnică, fără prea multe preocupări în afară de creșterea copilului lor, George, a început să o frustreze pe Nellie Melba, după doi ani decizând să divoțeze și să-și continue căutările în vederea stabilirii unei cariere de solistă profesionistă. Astfel, s-a mutat la Melbourne, și-a perfecționat vocea sub îndrumarea profesorului Pietro Cecchi, la 17 mai 1884 făcându-și debutul în cadrul unui concert Liedertafel la Melbourne Town Hall, unde avea să-l întâlnească pe John Lemmone, un flautist care mai târziu i-a fost acompaniator, manager și impresar.

Nellie Melba reușise să se remarce, dobândind un oarecare succes ca solistă profesionistă, astfel că renumele ei a ajuns până în Europa, una dintre respectatele profesoare de canto din Franța, Mathilde Marchesi, dorind să o cunoască și să o ia sub aripa ei. Șapte ani a durat colaborarea dintre Nellie Melba și Mathilde Marchesi, timp în care tânăra soprană fusese antrenată în principalele roluri din operele italiene, intrudusă în cadrul unor saloane selecte și prezentată diferiților compozitori care vizitau Ecole Marchesi, printre care Delibes, Thomas, Massenet și Gounod.

Melba și-a făcut debutul ca solistă de operă la Théâtre Royal de la Monnaie din Bruxelles la 13 octombrie 1887, având un succes imediat în rolul Gilda din Rigoletto, ulterior apărând în La Traviata și în Lucia di Lammermoor.

La Paris, și-a făcut debutul la 8 mai 1889 în rolul Ophélie din Hamlet, o interpretare aclamată de presă și de public deopotrivă, însă unele dintre cele mai mari triumfuri ale ei au avut loc la Scala din Milano în 1893 și în repetate rânduri la New York. Nellie Melba era de-acum o diva pe scenele muzicale ale lumii, se mișca liber în înalta societate, se purta de parcă se născuse nobilă, era distinsă, își alegea singură locurile unde dorea să cânte și era invitată la curțile regale. A cântat la Sankt Petersburg în fața țarului Alexandru al III-lea, la Stockholm în fața regelui Oscar al II-lea, la Viena în fața împăratului Franz Joseph și la Berlin în fața Kaiserului Wilhelm al II-lea și, de asemenea, în fața reginei Victoria, la Windsor. „Când apărea în public, era asaltată de mulțime (la fel cum sunt astăzi cântăreții pop”.

Pe lângă toate acestea, Nellie Melba și-a consolidate foarte mult și poziția financiară, astfel că la scurt timp după începutul secolului, a cumpărat o casă în Great Cumberland Place, Londra, acolo unde a locuit mai bine de douăzeci de ani.

După un alt mariaj eșuat, cu Charles Armstrong, care o acuzase pe Melba de adulter după ce aceasta a fost văzută în compania lui Philippe, Duce de Orleans, solista a revenit după ani și ani în iubita sa Australie, pentru un turneu care s-a extins și în Noua Zeelandă, numai din spectacolele de la Sydney și Melbourne obținând 21.000 de lire sterline, încasări record pentru acel timp.

La vârsta de 40 de ani, Melba se afla la apogeul carierei sale. A susținut un concert în fața președintelui Franței, la Palatul Buckingham, un turneu mare în Statele Unite ale Americii, după care, în 1909, a pornit într-un „turneu sentimental” în Australia, parcurgând 16 093 km și cântând fără pauză în fața unui public extaziat. În 1911, a fost desemnată la conducerea Melba-Williamson Opera Company, iar în 1914 a cântat în fața a nu mai puțin de șapte regi și regine, la o reprezentație de gală la Covent Garden din Londra.

Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, a făcut trei turnee de concerte în America de Nord, „unde a stârnit sentimente pro-aliate, și, de asemenea, s-a implicat în strângerea de fonduri pentru organizațiile caritabile de război din țară, inclusiv licitații în urma cărora a reușit să strângă până la 100.000 de lire sterline pentru efortul de război”.

Din 1915, a început să țină cursuri de interpretare la Melba Memorial Conservatorium, atrăgând studenți din toată țara, iar după încheierea războiului, a plecat la Londra pentru a redeschide Covent Garden.

În 1928, la Geelong, Nellie Melba a susținut ultimul ei concert australian, continuând apoi să cânte în Europa și în Egipt, unde a contractat o febră agresivă care avea, ceva mai târziu, să-i fie fatală.

După un ultim concert caritabil susținut la Hyde Park Hotel din Londra, Nellie Melba a decis să se întoarcă la Melbourne, dar starea ei de sănătate s-a agravat la bordul navei. Sperând că va primi îngrijiri medicale mai bune, a mers de urgență la Sydney, fiind internată la Spitalul St Vincent, Darlinghurst, unde însă a murit la 23 februarie 1931, din cauza unei septicemii care se dezvoltase în urma unei operații faciale efectuate în Europa cu câteva săptămâni înainte.

Moartea lui Nellie Melba a fost privită aproape la fel precum aceea a unui monarh, presa internatională aducându-i elogii interminabile pentru ceea ce reprezentase în timpul vieții și scriind necrologuri emoționante, iar politicienii stând cu capetele plecate pentru a-i cinsti memoria.

Surse:

https://www.nytimes.com/1931/02/23/archives/dame-nellie-melba-dies-in-australia-famous-singer-succumbs-in.html

https://adb.anu.edu.au/biography/melba-dame-nellie-7551

https://www.vic.gov.au/dame-nellie-melba-dbe

https://www.britannica.com/biography/Nellie-Melba

Vă recomandăm să citiți și:

În urmă cu 110 ani era inaugurat visul regelui Carlos al V-lea, una dintre cele şapte minuni ale lumii construcţiilor inginereşti

Carte-eveniment: „Puterea din spatele Puterii”, de Mihail Vincențiu Ivan, este „o profundă investigare a spațiului spiritual”

În urmă cu 16 ani se stingea din viaţă fondatorul letrismului

Hayao Miyazaki, primul și singurul regizor japonez de filme anime care a câștigat un Oscar. „Trebuie să vedeți cu ochii neumbriți de ură. Vedeți binele din ceea ce este rău și răul din ceea ce este bun.”