Jean Marais, unul dintre marile staruri ale cinematografiei franceze. „Viața este simplă, dar noi insistăm să o complicăm”

Jean Marais, născut la 11 decembrie 1913, la Cherbourg, în Franța, a fost un actor francez renumit, cunoscut de asemenea și pentru relația sa cu scriitorul și regizorul francez Jean Cocteau, care i-a fost mentor și partener intim de lungă durată.

Marais a dobândit o mare popularitate ca actor de marcă al cinematografiei franceze în anii 1940 și 1950. A jucat în aproape 100 de filme de cinema și de televiziune, printre interpretările sale notabile numărându-se rolurile din producțiile „Frumoasa și bestia” (1946), „Orfeu” (1950) , „Contele de Monte Cristo” (1954) și „Căpitanul Fracasse” (1961).

• Ce este fenomenul „manosphere” și de ce politicienii britanici cer măsuri ferme pentru protejarea bărbaților?
• Astăzi se împlinesc 140 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai mari pictori ai…

Pasionat de scenă încă din adolescență, Jean Alfred Villain-Marais, pe numele său complet, până să fie respins de două ori la Școala de Arte din Paris, reușise să se bucure puțin de jocul actoricesc în timpul liceului. La un moment dat, după ce s-a îmbrăcat în haine de fată și a cochetat cu profesorul său, deși i-a încântat pe colegi cu acest spectacol inedit, a revoltat direcțiunea, fiind astfel exmatriculat.

Până pe la 20 de ani, Jean Marais a avut mai multe slujbe, inclusiv vânzător de ziare, model și dansator. La 24 de ani, a dat o audiție pentru Jean Cocteau, cei doi îndrăgostindu-se și devenind parteneri romantici, prieteni și colaboratori pentru următorii doisprezece ani. A lucrat pentru prima dată cu Jean Cocteau la filmul „Frumoasa și bestia” din 1946, în care Marais a jucat atât rolul Bestiei, cât și pe cel al Prințului, un rol revoluționar care i-a consolidat reputația de actor versatil dar, mai ales, l-a ridicat la rang de star al ecranului. Mai apoi, regizorul l-a inclus, printre altele, în alte pelicule de succes ale sale, „Orfeu” (1950), „Testamentul lui Orfeu” (1960) și „Sângele unui poet” (1932) fiind câteva dintre acestea.

Marais a continuat să lucreze în cinema și teatru în timpul ocupației germane a Franței din 1940 până în 1944, dar după eliberarea Parisului, s-a alăturat Diviziei a II-a blindate a Franței și a participat la ofensiva Aliaților în Germania ca șofer de camioane care transporta combustibil și muniție.

Revenind la anii de colaborare cu Jean Cocteau, în prima perioadă, talentul lui Marais ca actor a fost pus în valoare mai ales de viziunea artistică unică a lui Cocteau, însă pe măsură ce a continuat să se dezvolte în această direcție și să câștige experiență, alți regizori au început să îi recunoască potențialul, cooptându-l în peliculele lor, astfel că la sfârșitul anilor 1950 și începutul anilor 1960, Marais a început să primească oferte tot mai multe pentru roluri principale în afara producțiilor lui Cocteau. Una dintre cele mai notabile interpretări ale sale din această perioadă a fost cea din „Le Voyage Sans Retour” (1943/1984), în regia lui Claude Autant-Lara, unde a jucat alături de Brigitte Bardot. Marais a apărut de asemenea în filme precum „The Seventh Seal” (1957), de Ingmar Bergman, și „Juliette et Julien” (1968), de Joseph Losey. Tot în anii ’60, Jean Marais a avut succes cu interpretarea unui super-criminal numit Fantômas – în filmele Fantômas (1964), Fantômas se déchaîne (1965; Fantomas Strikes Back) și Fantômas contre Scotland Yard (1966; Fantomas contra Scotland Yard), după o pauză de 15 ani, începând să apară din nou în filme, la jumătatea anilor 1990; cea mai notabilă interpretare matură a fost cea din pelicula lui Bernardo Bertolucci, Stealing Beauty (1996), în care a jucat alături de Liv Tyler, Jeremy Irons, Sinead Cusack, Joseph Fiennes și Rachel Weisz.

În 1967, Jean Marais a jucat în coproducția francezo-română Sept hommes et une grace (Șapte băieți și o ștrengăriță), în regia lui Bernard Borderie, avându-i alături, printre alții, pe actorii Florin Piersic, Sydney Chaplin – fiul lui Charlie Chaplin – Aimee Iacobescu și Dem Rădulescu. Pelicula a fost turnată în doar trei luni, în perioada iulie – septembrie 1966, iar unele dintre cadre au fost realizate în comunele Florești și Tureni, la Cheile Turzii, dar și în Brașov, Mogoșoaia și Buftea.

Jean Marais nu a avut copii biologici, însă la începutul anilor 1960 a adoptat un băiat, Serge Ayala, care mai târziu a devenit cântăreț și actor, în 2012, la vârsta de 69 de ani, decizând să-și ia viața după un litigiu de moștenire și crize de singurătate și depresie.

Pe parcursul unei cariere lungi, care a încetat după 1970, când și-a îndreptat energiile către pictură și sculptură, Jean Marais a lucrat cu mulți dintre cei mai mari regizori europeni, inclusiv Marcel Carne, Abel Gance, Sacha Guitry, Georg Pabst, Jacques Demy și Claude Lelouch. Ultima sa apariție pe ecran a fost în filmul lui Bernardo Bertolucci „Stealing Beauty” în 1995.

„Modest și cu bună dispoziție, el a susținut întotdeauna că viața a fost nedrept de bună și generoasă cu el”, scria New York Times, citând dintr-un interviu pe care Jean Marais îl oferise revistei franceze Le Figaro. „Întotdeauna mi-am dorit să fiu fericit. (…) Și poate că asta l-a încântat pe Cocteau, care era atât de chinuit. Nu am cunoscut niciodată stresul. Eram un fel de fiară, un tip din popor. Nu aveam cultură. Nu auzisem niciodată de Cocteau. Mi s-a oferit o șansă incredibilă”.

Jean Marais, care în 1996 a fost distins cu Legiunea de Onoare Franceză pentru contribuțiile sale la cinematografia franceză, a murit la 84 de ani, la 8 noiembrie 1998, la Cannes, fiind înmormântat în cimitirul Village din Vallauris, lângă Antibes.

Surse:

https://www.britannica.com/art/acting

https://www.imdb.com/name/nm0544786/

https://www.nytimes.com/1998/11/10/arts/jean-marais-84-dashing-french-movie-star.html

Vă recomandăm să citiți și:

Sarah Bernhardt, una dintre primele celebrități din istorie. Sarah cea divină

Soprana australiană Nellie Melba, o divă uitată. A avut parte de funerariile unui monarh

George Lazenby, cel mai tânăr și cel mai puțin popular James Bond

John Wayne, cel mai faimos actor cowboy. „Vorbește încet, vorbește lent și nu spune prea multe”