De ce multe dintre statuile romane nu au cap?

Când un muzeu expune o operă de artă, în general încearcă să o prezinte în întregime. Este rar să vezi un tablou cu jumătate din pânză lipsă sau o tapiserie destrămată pe o parte. Însă, când vine vorba de statuile romane antice, a fi puțin deteriorat pare să fie aproape normal. Dacă te plimbi printr-un muzeu de artă clasică, probabil vei observa nasuri sparte, degete rupte și un număr considerabil de capete tăiate. De ce multe dintre statuile romane nu au cap?

De ce multe dintre statuile romane nu au cap? Răspunsul la această întrebare necesită un fel de „muncă de detectiv arheologic”, explică Rachel Kousser, profesoară de istoria artei la Brooklyn College și City University of New York (SUA).

• Este sau nu adevărat că 1 din 200 de bărbați este un descendent direct al lui…
• Cea mai veche vomă fosilizată dezvăluie victimele unei vânători vechi de 290 de milioane de ani

„Încerci să analizezi contextul sculpturii și să examinezi locul unde s-a produs ruptura. Te gândești la tiparele pe care le-ai observat la alte sculpturi”, a explicat ea.

De ce multe dintre statuile romane nu au cap? Există numeroase cauze

Deși nu este întotdeauna posibil să știi cu siguranță cum și-a pierdut o statuie capul, astfel de indicii i-au condus pe arheologi către câteva cauze comune. Kousser spune că primul și cel mai banal motiv pentru care atât de multe statui sunt decapitate este faptul că gâtul este un punct slab natural al corpului uman. Când o statuie cade după ani de expunere, este transportată în jurul lumii sau transferată între proprietari, gâtul este, de obicei, primul loc care se rupe.

Însă capetele rupte nu sunt întotdeauna accidente; uneori, romanii își distrugeau în mod deliberat propriile statui. Într-un proces numit „damnatio memoriae”, Senatul Roman putea vota pentru condamnarea memoriei unui împărat deosebit de nepopular după moartea acestuia. Dacă votul trecea, Senatul ștergea numele împăratului din înregistrări, îi confisca proprietățile și îi desfigura portretele și statuile. Potrivit lui Kousser, împăratul Nero este un exemplu notoriu în acest sens, multe dintre portretele sale fiind deteriorate sau refăcute, notează Live Science.

Capete detașabile

Mai mult, sculptorii romani concepeau uneori statuile cu capete detașabile, care puteau fi scoase de la nivelul gâtului. Potrivit lui Kenneth Lapatin, curator de antichități la J. Paul Getty Museum din Los Angeles (SUA), acest design permitea utilizarea unor materiale diferite pentru corp și față, implicarea mai multor sculptori în realizarea aceleiași statui sau chiar înlocuirea capului la o dată ulterioară.

Aceste statui sunt ușor de recunoscut deoarece corpurile au o cavitate unde sculptorul putea introduce gâtul, iar capul are o margine netedă acolo unde se termină gâtul, în loc de o ruptură zimțată.

De ce multe dintre statuile romane nu au cap? Pentru că corpul și capul erau vândute separat!

De ce statuile romane nu au cap? În cazuri rare, capetele statuilor au fost îndepărtate în vremuri moderne, a spus Lapatin. Sculpturile romane au o valoare mare pe piața antichităților, iar dealerii de artă fără scrupule au învățat că puteau câștiga mai mulți bani vânzând două artefacte în loc de unul, așa că decapitau statuile ei înșiși.

Statuia unei femei drapate de la Getty este un exemplu al acestui fenomen. Până când muzeul a achiziționat statuia, înaltă de 2,1 metri, în 1972, din ea mai rămăsese doar corpul, însă fotografiile din arhivă arătau că femeia sculptată avea cap cel puțin până în anii 1930.

Când curatorul principal al muzeului a observat un dealer de antichități vânzând un cap care părea suspect de asemănător cu cel al statuii rupte din colecția sa, a devenit clar că cineva a separat cele două părți undeva în cursul secolului al XX-lea.

„Nu cunoaștem toate detaliile, dar se pare că persoana care a realizat această operațiune a crezut probabil că ar putea obține mai mult vânzând o statuie fără cap pe de o parte și un cap separat pe de altă parte”, a spus Lapatin, care nu a fost direct implicat în achiziționarea sau restaurarea statuii.

Deși „tăieturile” și „găurile” realizate neglijent la gât au făcut dificilă potrivirea capului cu corpul, conservatorii au reușit în cele din urmă să reatașeze piesele, rezultând o rară reuniune între o statuie antică și capul său.

Vă recomandăm să citiți și:

Cei mai faimoși gladiatori romani. Spartacus a fost singurul gladiator care nu s-a luptat în arenă

Templu ceremonial vechi de 5.000 de ani, descoperit sub o dună de nisip în Peru

Secretele unui vechi cult egiptean, dezvăluite cu un crocodil mumificat

Arabia Saudită antică avea comunități complexe și prospere, arată noi dovezi