Harold Prince, Prințul de pe Broadway. Omul cu cele mai multe Premii Tony

Harold Prince (1928 – 2019), producător și regizor de teatru, al cărui nume s-a legat zeci de ani de scena de pe Broadway, este persoana cu cele mai multe Premii Tony primite de-a lungul vieții, și anume 21.

A fost introdus în lumea teatrului de mic, la vârsta de 8 ani știind deja care-i va fi calea în viață, odată ce l-a văzut pe Orson Welles (1915 – 1985) jucând rolul lui Cezar într-o piesă de teatru. Mai târziu, a debutat în teatru cu ajutorul lui George Abbott (1887 – 1995), producător de teatru, regizor, dramaturg, scenarist, regizor și producător de film, a cărui carieră s-a întins pe parcursul a opt decenii și care i-a adus numeroase distincții, printre care șase premii Tony, premiul Pulitzer și Kennedy Center Honors în 1982.

• Au trecut 90 de ani de la moartea unui mare fiziolog rus. Învăţăm şi astăzi despre…
• Ziua în care s-a deschis oficial cel mai vechi muzeu din România

Harold Prince a fost cunoscut pentru producerea unor piese precum Call Me Madam a lui Irving Berlin din 1951, West Side Story (1960), A Funny Thing Happened on the Way to the Forum (1962) și Fiddler on the Roof (1964) și pentru regia semnată la spectacolele Cabaret (1966), Company (1970), A Little Night Music (1973), Evita (1979) și The Phantom of the Opera (1986), scrisă de britanicul Andrew Lloyd Weber, care deţine recordul de longevitate pe Broadway, aflându-se pe afișul de pe Broadway timp de 31 de ani și numărând peste 13.000 de reprezentaţii.

Harold Prince a câștigat 21 de premii Tony în calitate de producător și regizor, inclusiv un premiu special pentru întreaga sa carieră în 2006.

În 2014, Harold Prince a ținut prima pagină a ziarelor anunțând că biletele pentru anumite reprezentații ale spectacolului Hedwig and the Angry Inch vor fi vândute la un preț minim de 20 de dolari. Această mișcare îndrăzneață, și lăudată de toată lumea, a avut ca scop să facă teatrul mai accesibil fanilor care altfel nu și-ar putea permite bilete la teatru.

Prince a căutat în permanență să aducă subiecte proaspete, serioase și vitale pe un Broadway care era adesea considerat un mediu de divertisment, scrie theguardian.com. „Chiar și cele mai ușoare spectacole ale sale aveau dimensiuni serioase, cum ar fi dilemele sindicale din The Pajama Game (1954) și utilizarea artei pop în It’s a Bird, It’s a Plane, It’s Superman (1966). Și-a asumat riscuri mai mari cu subiecte precum partidul comunist american în Flora the Red Menace (1965), Germania nazistă în Cabaret și antisemitismul din sudul profund în Parade (1998)”.

De-a lungul timpului, multe personalități s-au bucurat de îndrumarea sa pe scena teatrului, inclusiv magistrala Liza Minnelli, care la 19 ani a debutat în Flora the Red Menace, în rolul Flora, pentru care a fost recompensată cu un Tony pentru cea mai bună actriță.

Pe cât de eficient era în ceea ce privește producția, pe atât de intuitiv era în ceea ce privește regia, pe care o visa și noaptea, iar acel apetit al său pentru muncă, așa cum li se întâmplă multor artiști de geniu, a venit din crizele depresive pe care le avea și care nu-i dădeau pace încă din copilărie. „Din asta creezi persoana care vrei să fii”, spunea el în 1988.

Harold Prince s-a născut la 25 iunie 1887 la New York, fiind fiul lui Blanche (născută Stern) și al lui Harold Smith. Părinții săi au divorțat devreme, iar după ce mama lui s-a recăsătorit, Hal a adoptat numele tatălui vitreg, Milton Prince, un agent de bursă.

A fost atras de literatură și de teatru încă de mic, iar în adolescență vâna biletele de teatru la preț redus care se ofereau din când în când, la spectacolele de pe Broadway. Pasiunea lui pentru arta spectacolului era atât de mare încât, puțin mai târziu, s-a oferit să lucreze fără plată pentru eminentul regizor George Abbott.

Harold Prince a fost influențat în mod semnificativ de producția de scurtă durată din 1948 a lui Kurt Weill/Alan Jay Lerner, Love Life, o parabolă a decăderii morale care urmărește o familie americană ce trăiește timp de 150 de ani fără să îmbătrânească. Însă ajuns la apogeul carierei sale de regizor, Prince a adoptat elemente suprarealiste, cum ar fi folosirea maestrului de ceremonii din Cabaret (un personaj bazat pe artiștii pe care regizorul i-a observat în timpul serviciului militar în Germania), semnificativă fiind și extravaganta secvență Loveland din Follies, introdusă pentru a dramatiza excesul emoțional al Americii față de bogăție.

Iar dacă ar fi necesară evidențierea uneia dintre cele peste 50 de piese de teatru, musicaluri și opere ale sale, cu siguranță ar face un pas înaintea tuturor spectacolul de succes The Phantom of the Opera, a cărui premieră a avut loc la Londra, în 1986, cu Michael Crawford în rolul principal și Sarah Brightman în rolul lui Christine Daaé.

„Narațiunea este tradițională și liniară, ceea ce explică de ce un spectacol atât de popular a primit recenzii mixte: Prince a creat noi standarde de integritate teatrală pe Broadway și apoi a încercat să dea timpul înapoi”.

Un alt mare succes a fost și spectacolul Follies, amintit puțin mai sus, care a costat 800.000 de dolari, premiera având loc la 4 aprilie 1971, la Winter Graden Theatre. Follies, pe muzica și versurile celui căruia i se atribuie reinventarea musicalului american, Stephen Sondheim (1930 – 2021), este considerat un clasic în domeniul teatrului muzical. Producția originală de pe Broadway s-a încheiat la 1 iulie 1972, după 522 de reprezentații.

În octombrie 2015, cu doi ani înainte să ajungă pe Broadway, a avut loc premiera spectacolului The Prince of Broadway, un musical cu un buget de 13 milioane de dolari, regizat de Harold Prince și Susan Stroman, după o carte de David Thompson și muzică aranjată și orchestrată de Jason Robert Brown. Spectacolul a fost un omagiu adus contribuțiilor la lumea teatrului, în calitatea sa de regizor și producător legendar.

Harold Prince a fost căsătorit din 1962 și până la moartea sa cu Judy Chaplin, fiica compozitorului și directorului muzical Saul Chaplin, cuplul având doi copii – fiica, Daisy, regizor de teatru, și fiul, Charles Prince, dirijor.

Harold Prince a murit la 91 de ani, decedând la Reykjavík, în Islanda, la 31 iulie 2019, după ce s-a îmbolnăvit în timp ce călătorea de la reședința sa din Elveția în Statele Unite.

Surse:

https://www.theguardian.com/stage/2019/jul/31/hal-prince-harold-prince-obituary

https://www.britannica.com/biography/Harold-Prince

https://www.nytimes.com/2019/07/31/theater/hal-prince-dead.html

Vă mai recomandăm să citiți și:

Jerry Zucker, regizorul Ghost, cea mai împrumutată casetă video din 1991. Filmele lui se numără printre cele mai bune comedii din toate timpurile

Jean Cocteau, poet francez, artist, regizor și dramaturg. „Poetul este un mincinos care spune mereu adevărul”

Nikita Mikhalkov, primul regizor post Uniunea Sovietică premiat cu Oscar. „Sunt absolut sigur că adevărul crud fără iubire este o minciună”

George Orson Welles, unul dintre cei mai mari și mai influenți regizori. A făcut cel mai bun film al tuturor timpurilor