Psihologii dezvăluie culorile folosite cel mai des de oamenii dificili

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Culorile pe care le purtăm sau le preferăm pot spune mai multe despre noi decât credem. Potrivit psihologiei, există două culori asociate cu persoanele care au un caracter mai dificil sau un temperament puternic.

Este vorba despre roșu și negru. Psihologia culorilor studiază de secole modul în care culorile ne influențează emoțiile și comportamentul. Preferința pentru anumite culori poate fi legată de trăsături specifice de personalitate, scrie El Economista. Totuși, experții subliniază că aceste asocieri depind mult de context și de cultura din care provine fiecare persoană.

Roșul este una dintre cele mai intense culori din spectrul vizual. Nu lasă niciodată indiferent pe cel care o percepe. Studiile psihologice arată că simpla percepere a acestei culori crește ritmul cardiac și generează o atenție vizuală mai mare. În funcție de context, roșul poate evoca dragoste și pasiune. Dar poate semnifica la fel de bine agresivitate sau pericol. Nu întâmplător este folosit în semnalele de avertizare și situațiile de urgență. Creierul uman reacționează instinctiv la roșu printr-o stare de alertă. Persoanele care preferă această culoare tind să fie energice, impulsive și foarte hotărâte.

Negrul proiectează putere, autoritate și, adesea, intimidare. Este culoarea eleganței și a sofisticării în multe culturi. Persoanele care aleg constant negrul pot folosi această culoare ca o barieră emoțională. Este un mod subtil de a ține lumea la distanță și de a transmite un caracter rezervat, dar ferm. În unele contexte, preferința pentru negru este asociată cu emoții negative sau cu o tendință spre control și protecție personală. Nu înseamnă neapărat că persoana respectivă este dificilă, dar poate fi un semnal demn de atenție.

Psihologii atrag atenția că aceste interpretări nu sunt valabile în toate cazurile. Fiecare cultură atribuie semnificații diferite culorilor. Preferința pentru o culoare nu trebuie folosită niciodată ca diagnostic absolut al personalității. Este doar un indiciu, nu o certitudine. Contextul, educația și experiențele de viață contează enorm în formarea preferințelor cromatice.