O echipă internațională de astronomi, condusă de Silke Britzen de la Institutul Max Planck pentru Radioastronomie (MPIfR) din Bonn, a descoperit dovezi observaționale directe privind existența unei perechi de găuri negre supermasive aflate în centrul galaxiei Mrk 501.
Studiul, acceptat pentru publicare în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society, sugerează că cele două găuri negre s-ar putea contopi în doar un secol, un interval extrem de scurt la scară cosmică.
Găurile negre supermasive se găsesc în centrul celor mai multe galaxii, crescând prin acumularea de gaz și prin fuziunea cu alte găuri negre în timpul coliziunilor galactice.
În cazul galaxiei Mrk 501, astronomii cunoșteau deja existența unui jet de particule proiectat în spațiu la viteze apropiate de cea a luminii. Totuși, analiza datelor radio adunate pe o perioadă de 23 de ani a scos la iveală prezența unui al doilea jet de particule.
Urmărirea mișcării acestui al doilea jet a arătat că el se rotește invers față de acele de ceasornic, în jurul primului obiect cosmic, indicând că ambele găuri negre efectuează o mișcare de orbitație reciprocă la fiecare 121 de zile.
Totodată, în iunie 2022, cercetătorii au observat formarea unui inel Einstein, un fenomen de lentilare gravitațională produs când gravitația găurii negre din prim-plan deforma lumina emisă de jetul din spate.
Distanța dintre cele două găuri negre supermasive este estimată la doar 250 până la 540 de ori distanța dintre Pământ și Soare.
Având în vedere masele lor uriașe (de sute de milioane sau miliarde de ori mai mari decât masa Soarelui), această apropiere extremă accelerează procesul de fuziune, iar ciocnirea finală ar putea avea loc în aproximativ 100 de ani.
Deși cele două găuri negre sunt prea apropiate pe cer pentru a fi fotografiate individual chiar și cu Event Horizon Telescope (EHT), apropierea lor generează unde gravitaționale de joasă frecvență.
Oamenii de știință intenționează să utilizeze rețelele de sincronizare a pulsarilor (PTA) pentru a detecta semnalul gravitațional direct de la această pereche.
O astfel de detectare ar permite monitorizarea continuă a frecvenței undelor gravitaționale pe măsură ce uriașii cosmici se apropie de coliziunea lor finală, scrie Sciencedaily.
Imagini incredibile cu jetul eliberat de o gaură neagră supermasivă
Un „cristal de spațiu-timp” se poate transforma brusc într-o gaură neagră
O stea care orbitează gaura neagră a Căii Lactee cu 8% din viteza luminii îi uimește pe astronomi
A fost descoperită o gaură neagră care emite mai multă energie decât Steaua Morții