Filmele cult sau teroarea fictiunii

S-a intamplat asa cu “Portocala mecanica”, “Trainspotting”, “Quadrophenia”, “If…”, “Fear and Loathing in Las Vegas” sau “Requiem for a dream”. De multe ori teme precum drogurile, violenta, religia si sexualitatea, brutalitatea, ironia rece si deziluzia care se instaleaza in final au transformat povestile in adevarate “teatre ale cruzimii”, daca ne gandim putin la Antonin Artaud.

Tehnicile de regie au completat in cele mai multe cazuri scenarii cu trup sublim si chip monstruos. Un roman care a sucit gatul valorilor morale, a terfelit normele sociale sau a ras in hohote in fata incestului si a mortii, a stat cel mai adesea la baza unui astfel de film. Distrugerea sistematica a spiritualului si domnia slabiciunii fac din personaje entitati infectate pana la ultima celula cu un soi sau altul de virus.
Universal valabil ramane dictonul “You either love it or hate it”. Indiferent de considerentele dupa care un film poate fi judecat si incadrat in aceasta categorie, rana pe care o lasa in sistemul tau de adevaruri este neindoielnic una adanca si greu de vindecat, motiv pentru care e revazut si revigorat chiar si dupa zeci de ani de la “nastere”.

Una dintre aceste nestemate iscate din “bube, mucegaiuri si noroi” este “The Wicker Man”. Un “cult classic” produs in 1973, “The Wicker Man” topeste laolalta elemente de thriller, horror, drama si musical, augmentandu-le si deformandu-le pana la paroxism.

“The Wicker Man” este povestea sergentului Neil Howie, un bun crestin si un om al legii pentru care aceasta este hotarul de neincalcat. Dorinta de a face dreptate il aduce pe insula Summerisle, unde investigheaza disparitia tinerei Rowan Morrison, despre care localnicii declara nonsalanti ca n-o cunosc. Misterul absentei lui Rowan paleste brusc in clipa in care sergentul Howie descopera ca a nimerit intr-o comunitate care graviteaza in jurul zeitatilor pagane, venereaza concepte precum fertilitatea si practica ritualuri magice pentru a imbuna fortele naturii.

Jocurile localnicilor evolueaza din fiecare unghi, concentrandu-si forta si lovind direct in principiile inalte ale sergentului. Dansurile lor il scandalizeaza si-l provoaca insa voluptatea acestor practici primitive si nerusinate il incita in acelasi timp, spre disperarea crestinului nevoit sa lupte cu ispita. Facand din investigatia asupra disparitiei lui Rowan principalul sau scop, sergentul Howie descopera mormantul fetei, deasupra caruia sta atarnat, conform credintelor locale, un cordon ombilical. Groapa nu ascunde insa decat un iepure putrezit si sergentul devine din ce in mai intrigat de cazul Morrison. In scena isi face aparitia si Lord Summerisle, proprietarul insulei, un personaj bizar care guverneaza practicile si sarbatorile insulei, mostenitorul primului colonizator al acestor pamanturi initial ostile inainte de “imblanzirea” Zeitei Recoltei si a Zeului-Soare.

Punctul culminant al filmului e constituit de Sarbatoarea Recoltei, o zi despre care Sergentul Howie crede ca e prilej de sacrificiu al tinerei Rowan. Aici se afla insa cheia intregii povesti si pumnalul ascuns, menit sa injunghie si sa sacrifice chiar privitorul… elementul care face din “The Wicker Man” un inconfundabil “cult movie”.