Muntii Supremei Armonii

Taoismul nu este doar cea mai veche religie din China, ci si una dintre religiile primordiale ale umanitatii. Desi, la prima vedere, ar putea fi descris drept un amalgam de credinte, un sincretism religios compus din Zen, samanism, magie, necromantie, exorcism, filosofie si terapeutica chinezeasca, taoismul este un univers in sine, mult prea complex pentru a fi descifrat cu totul intr-o viata de om. Alchimia chineza, medicina traditionala, gastronomia chinezeasca, astrologia, Feng-Shui, artele martiale – toate s-au imbibat de taoism de-a lungul istoriei. De fapt, traditiile taoiste au influentat intreaga Asie de Sud-Est, timp de peste trei mii de ani. Taoismul nu este o religie unificata si institutionalizata. Cu toate ca taoistii sunt politeisti si venereaza o serie de zeitati locale, forte ale Naturii si spirite ale stramosilor, teologia taoista se raporteaza in esenta la Tao, care se poate traduce drept curgerea tuturor lucrurilor din Univers sau drept forta-entitate din spatele ordinii firesti a lucrurilor.

Conform credintelor taoiste, Tao este asociat cu Natura, care materializeaza conceptul de Tao fara insa a se confunda cu el la nivele superioare de vibratie si energie. Ca un amanunt interesant, taoistii cred de mii de ani ca timpul este ciclic, nu linear cum sustin occidentalii. Culmea este ca ultimele studii stiintifice le dau dreptate inteleptilor chinezi…Cartea de capatai a acestei fascinate doctrine spirituale este Tao Te Ching, Cartea despre Cale si Armonie, scrisa de inteleptul Lao Zi in urma cu peste 2.600 de ani. Ea cuprinde o serie de precepte si maxime privitoare la raportul omului cu Natura. O alta lucrare de egala importanta o constituie culegerea de aforisme ale inteleptului Chuang Tseu.

• Aşezările de la capătul lumii
• TOP 10 locuri cu reputatie paranormala

Muntele unde oamenii devin Zei…

Wudang Shan sau Muntii Wudang sunt un ansamblu montan situat in provincia Hubei, la sud de orasul Shiyan. Acesti munti sunt cunoscuti dintotdeauna pentru conglomeratul monastic pe care il gazduiesc pe crestele lor si de-a lungul vailor impadurite. Datorita climei subtropicale, zona este foarte bogata in ploi, astfel incât specificul ei face sa existe o mare varietate de plante (peste 600 de specii de plante medicinale) si, in general, o vegetatie luxurianta, atat de deasa incat, in regiunile neamenajate turistic, accesul vizitatorilor devine aproape imposibil. Acesta este unul dintre motivele pentru care persista credinta ca in aceste locuri inaccesibile traiesc, si in zilele noastre, maestri necunoscuti, care au decis sa practice in absoluta singuratate.

Templele si manastirile de aici au devenit cunoscute drept adevarate centre academice, unde se invata practici stranii din zona de granita a cunoasterii umane. In general, aici se cerceteaza si se insusesc artele martiale chinezesti, meditatia, agricultura taoista, caligrafia, pictura si medicina traditionala.
Muntii nu au ramas prea mult timp in afara atentiei autoritatilor. Astfel, in urma cu mai bine de 2.000 de ani, un imparat din dinastia Han a fost fascinat de ambianta lor, pentru ca, pe vremea dinastiei Tang (607-907 e.n.), sa fie construit aici primul centru monastic: Templul celor Cinci Dragoni. Razboiul cu mongolii a distrus o mare parte dintre constructiile taoiste, dar, sub domnia dinastiei Yuan (1271-1368), acestea au fost refacute si, in plus, s-au ridicat temple noi, de diferite marimi, pe 36 de stânci, de-a lungul intregului munte. In anul 1286, un edict imperial a transformat majoritatea templelor in palate.

In timpul dinastiilor Wei si Jin, China a fost teatrul a numeroase confruntari armate, iar Muntii Wudang au devenit adaposturi pentru cei care se refugiau din calea vitregiilor vremii. Multe oficialitati si oameni politici au renuntat atunci la traiul lumesc, petrecandu-si restul vietii in meditatie si solitudine. Aici, marele maestru Chang Sanfeng, in urma meditatiilor, viziunilor si experimentelor intreprinse, a elaborat una dintre cele mai esoterice arte martiale interne, Taijiquan. Conform adeptilor acestei Cai, practicarea Taijiquan-ului confera nu doar o metoda de autoaparare, ci si armonizarea tuturor componentelor fiintei umane, odata cu asigurarea unei sanatati de fier si a unei longevitati de invidiat. Exista si astazi o maxima care confirma asta: „Unde exista Taijiquan, exista munti.“

Unele practici ale alchimiei interne taoiste conduc intr-un final chiar la obtinerea nemuririi fizice – sau cel putin asa afirma initiatii acestei doctrine. Ei il au drept model pe Zhen Wu, un suveran chinez care, conform legendei, a meditat pe cel mai inalt pisc din Wudang pana a atins desavarsirea spirituala si s-a ridicat la ceruri, devenind un zeu viu in panteonul taoist.

Nemuritori si luptatori, alchimisti si intelepti

De-a lungul secolelor, cele 72 de piscuri ale Muntilor Wudang au dat atat luptatori desavarsiti, cat si oameni cu o inalta spiritualitate. De cele mai multe ori, maestrii taoisti insumau ambele calitati. Multi dintre ei erau, de fapt, luptatori care venisera aici pentru a invata taoismul ca modalitate de a se cai pentru uciderile savarsite in timpul deselor confruntari din cercurile artistilor martiali. In urma cu cateva sute de ani, maestrul Huang Zongxi a descris pentru prima oara Wudangquan, artele martiale din muntii cu acelasi nume. Toate acestea apartin scolilor interne, caracterizate prin sincronizarea miscarilor cu respiratia Neigong, prin incorporarea teoriei Yin-Yang si prin folosirea intensiva a armelor albe.

In anul 1994, UNESCO a inscris complexul de constructii din Muntii Wudang pe lista patrimoniului mondial care necesita protectie si conservare totala. Acest fapt confirma valoarea exceptionala a zonei, devenita o mostenire culturala a Chinei de ieri si de astazi.

Stilul celor 25 de ani

Strazile pietruite care marginesc templele din Wudang au fost martore, in egala masura, antrenamentelor martiale si practicilor taoiste vreme de sute de ani. Si in prezent, departe de ochii curiosi ai turistilor profani, calugarii taoisti isi continua cursul firesc al vietii, compus din studiul artelor martiale, practica meditatiei si aprofundarea doctrinelor taoismului. In Muntii Wudang, artele martiale interne, numite de chinezi Neijia, au atins cele mai mari culmi de rafinament din intreaga China.

Chinezii impart artele martiale in doua mari categorii: Weijia, care se ocupa de aspectul extern al practicii, fiind caracterizate prin miscari puternice, viguroase si prin explozii de energie; si Neijia, interne, in care miscarile corpului sunt line si pline de subtilitati, urmarindu-se cultivarea si armonizarea energiei. Intre artele din curentul Neijia, se distinge Taijiquan, un stil de lupta foarte complex, plin de intelesuri esoterice. Pentru stapanirea secretelor acestei arte, marii maestri recomanda studiul intens, sub indrumarea unui expert, pe o perioada de cel putin 25 de ani…

Foto: Stelian Pavalache