Tehnologiile televiziunii

Primul televizor electromecanic a fost creat in 1884, de catre cercetatorul german Paul Gottlieb Nipkow. Era o masinarie destul de complicata, formata dintr-un disc rotativ perforat (discul Nipkow), cu gauri de acelasi diametru, dispuse in spirala la aceeasi distanta unele de altele, si un senzor din seleniu, care transforma imaginea in impulsuri electrice. Cum anume? Imaginea era proiectata pe discul rotativ, iar un orificiu capta o fasie orizontala din ea. Marele avantaj al tehnologiei lui Nipkow era ca dispozitivele de inregistrare si redare se asemanau. Cel de captare a imaginii era prevazut cu senzorul din seleniu despre care am vorbit, in timp ce, la dispozitivul de redare, locul senzorului era luat de o sursa de lumina cu impulsuri variabile. Singura problema era ca discurile la inregistrare si redare trebuiau sa aiba aceeasi viteza. Alt neajuns consta in faptul ca, din cauza formei rotunde a discului, imaginea nu era dreptunghiulara, ci descria un sector de cerc. In plus, masinaria era incapabila sa infatiseze imagini in miscare.

Motor! Actiune!

• Inteligența Artificială supraestimează inteligența oamenilor. Ce au descoperit cercetătorii?
• Când vor deveni tehnologiile cuantice parte din viața de zi cu zi?

Cel care a revolutionat cu adevarat conceptul de televiziune a fost scotianul John Logie Baird, care a afisat pentru prima oara imagini in miscare la Londra, in 1926. Baird a prezentat imaginea unui corp uman – o silueta incetosata, cu rezolutia de 30 de linii, de peste 17 ori mai slaba decat transmisia-standard a televiziunii de azi. Un an mai tarziu, Baird a reusit sa trimita un semnal TV la distanta de 705 km prin linia telefonica dintre Londra si Glasgow. Momentul avea sa marcheze inceputul televiziunii. Evident, inventatorul si-a dat seama de dezvoltarea viitoare a fenomenului si a infiintat Baird Television Development Company Ltd., care, in 1928, a efectuat prima transmisie televizata transatlantica (Londra-New York) si primul program televizat pentru BBC. Tot Baird, impreuna cu Bernard Natan, un actor de origine franco-romana, a pus bazele companiei Television Baird-Natan si totodata ale televiziunii franceze. Ca fapt divers, Natan a fost una dintre primele vedete ale industriei cinematografice pentru adulti. In 1929, inventatorul american Philo Farnsworth a creat primul sistem de televiziune cu emitator si receptor electronice. Primele televizoare electromecanice disponibile pentru public au fost modelul american Octagon al General Electric si Baird C, doua ciudatenii care afisau imagini pe un ecran cu diametrul de 10 centimetri.

Toata lumea in tub

In timp ce americanii si britanicii puneau bazele televiziunii (1929), un rus pe nume Vladimir Zvorykin inventa primul tub catodic sau kinescopul, cum i-a spus chiar el. CRT-ul (Cathode Ray Tube) este un dispozitiv vidat, bombardat cu electroni de catre un tun aflat pe post de catod. Anodul este ecranul propriu-zis, suprafata lui fiind acoperita cu o substanta fosforescenta, care devine luminoasa atunci cand e asaltata de electroni. Imaginea este produsa prin modularea intensitatii fasciculului de electroni in functie de semnalul video receptionat. Televizorul CRT a devenit disponibil in 1934, odata cu lansarea Modelului FE-III al Telefunken. Era in sfarsit un aparat al carui design se apropia de desenul televizoarelor de care ne amintim din copilarie, ecranul sau avand diagonala de 30 cm. Un televizor costa in acea vreme o caruta de bani si, evident, nu era la indemana oricui.

Televiziunea din Romania

In tara noastra, prima transmisie TV a ajuns pe micile ecrane abia la 31 decembrie 1956. Era un film artistic preluat de pe pelicula. Toate programele – piese de teatru, varietati, spectacole-maraton de Revelion – se difuzau in direct, pentru ca nu existau echipamente de inregistrare si montaj. De pe la inceputul lui 1958, a devenit posibila redarea filmelor de 16 mm, iar de la 1 septembrie acelasi an, s-a trecut la productia proprie de filme. Primul subiect filmat de operatorii studioului Televiziunii Romane a fost festivitatea de deschidere a anului scolar. Abia in 1968 s-a trecut la o grila de programe zilnica, pana atunci emisiile fiind sporadice. Eu am dat ochii cu primul televizor in 1982, pe cand aveam patru ani. In mod ciudat, imi amintesc destul de bine de omuletul lui Gopo, de Mirabela si de Miaunel & Balanel. Din pacate, in „epoca de aur” nu prea aveai la ce sa te uiti pe ecranul televizorului. Multiubitul conducator si vizitele de lucru acaparau 90% din programul TV si, oricum, receptia era intrerupta destul de des de binecunoscutele pene de curent. Mai era o problema. Televizoarele din acea vreme functionau cu lampi, niste tuburi cu filament, ca niste becuri, care trosneau de mama focului o data la o saptamana. Astfel, celebrul televizor Diamant din livingul familiei avea o mare durere in suflet: lampa PL500, pe care m-am specializat sa o inlocuiesc cu maiestrie, pescuind-o din cutia cu piese de schimb pe care tatal meu o pastra la indemana. Prin 1984, am descoperit cum se prinde emisia televiziunilor din Bulgaria si Rusia. Aveau o grila de programe mult mai bine pusa la punct si mai variata decat a noastra. Bineinteles, a trebuit sa invat bulgara ca sa pricep ce-i spune Don Leoncio Isaurei in telenovela braziliana Sclava Isaura, difuzata mai intai de vecinii nostri de la sud de Dunare.

Lumea in culori

Primul televizor color electronic a fost prezentat de americanii de la RCA in 1940, dar era o constructie complicata, creata din combinarea optica a doua imagini, proiectate apoi pe un ecran. Un an mai tarziu, NBC si CBS au inceput testele pentru emisia color, dar aceasta nu era compatibila cu televizoarele alb-negru din casele oamenilor. Primul televizor color le-a devenit accesibil americanilor din New York in februarie 1954. Costa 1.295 USD – aproximativ 10.000 USD la valoarea de acum a dolarului american. Tehnologia utilizata de noile televizoare color era asa-numita shadow mask. Existau nu unul, ci trei tunuri catodice care bombardau cu electroni ecranul. Tehnologia a fost patentata de cercetatorul german Werner Flechsig in 1938. In Romania, prima transmisie color a Televiziunii Romane dateaza din 23 august 1983. Si cine oare nu isi aminteste de primul televizor color romanesc, botezat Telecolor? Era un aparat de o calitate foarte buna, iar pentru acele timpuri nici designul nu era de ici, de colo. Cu toate acestea, n-am inventat noi apa calda. Minunatul Telecolor era o copie fidela (inclusiv prin piesele componente) a unui model numit Colorett, fabricat in Republica Democrata Germana, si costa aproximativ 6.000 de lei, adica vreo trei salarii bune. Singurul lucru de care imi amintesc ca m-a impresionat la televizorul color a fost acela ca in sfarsit puteam distinge diferenta dintre tricourile fotbalistilor de la doua echipe adverse. Griurile de pe televizorul alb-negru erau cateodata imposibil de diferentiat. Nu pot uita nici Teleenciclopedia, care descria mult mai bine lumea exotica in culori.

Epoca parabolica

Prima emisie prin satelit s-a produs in 1962. Semnalul, provenit din Europa, a fost difuzat in Statele Unite cu ajutorul satelitului Telstar. Sistemul de televiziune prin satelit are trei componente de baza. Prima este antena parabolica de emisie, cu dimensiuni mult mai mari (diametru de 9-12 m) decat cea instalata in balcoanele noastre. De altfel, cu cat este mai mare diametrul ei, cu atat semnalul e mai puternic. Antena este indreptata catre un satelit care interpreteaza semnalul si il retransmite pe o alta frecventa inapoi pe Pamant, unde e captat de antenele parabolice personale. Transmisia se realizeaza prin microunde, iar receptorul antenei, numit Low-Noise Block Downconverter, trebuie sa transforme acest semnal in unde radio. Nu-i de ajuns sa cumperi doar antena, iti trebuie si un receptor care sa converteasca undele radio in semnal video, ca sa-l priceapa televizorul. La noi in tara, antenele de satelit au inceput sa apara timid imediat dupa Revolutia din 1989. Timid pentru ca tehnologia nu are nici macar acum preturi prea accesibile. Numai antena parabolica poate costa in jur de 800 de lei. Ce-i drept, odata ce ai instalat un asemenea sistem acasa, vei putea vedea sute de canale TV din toata lumea. Receptarea semnalului de la satelit este influentata de directionarea antenei. Exista o multime de sateliti TV, dar cu o antena fixa primesti semnal doar de la unul. Pentru a comuta de la un satelit la altul, antena parabolica poate fi montata pe un stand motorizat, care sa-i schimbe pozitia la comanda.

Mi-am tras TV prin cablu

Parabolicele nu au apucat sa cotropeasca Romania, pentru ca, in 1995, a inceput sa se consolideze o noua afacere: televiziunea prin cablu. Companiile furnizoare de servicii CATV (Cable Television) preiau semnalul de la televiziunile autohtone si de pe satelit, iar apoi le ofera utilizatorilor intr-un pachet atragator, cu ajutorul cablurilor coaxiale sau, mai nou, prin fibra optica. In 2007, aproape 79% dintre gospodariile romanesti erau conectate la televiziunea prin cablu. Prin acelasi cablu, aceleasi companii s-au prins ca pot livra foarte convenabil si conexiune la internet & telefon, fapt ce le-a extins si consolidat dominatia. Din pacate, avand in vedere ca monopolul acestei afaceri este detinut de doar doua astfel de companii, calitatea serviciilor a scazut dramatic, iar povestile despre problemele dintre abonati si operatori pot umple ditamai romanul. A aparut insa pe piata o noua oferta: televiziunea digitala prin antena parabolica. Cele trei servicii, Dolce (Romtelecom), DigiTV si Boom, incep treptat sa se impuna mai ales in zonele rurale unde televiziunea prin cablu nu a putut razbate. Singura problema care ar putea aparea ar fi sa nu ai traseu liber intre emitatorul operatorului si antena (de pilda crengile unui copac sau balconul orientat in alta directie decat emitatorul). In cazul televiziunii prin cablu, la orice furtuna, te poti astepta la ruperea vreunui fir, situatie rezolvabila, in conditii ideale, in cateva ore.

Text: Claudiu Andone
Foto: Photoland, Shutterstock