Cele 8 ţări care vor beneficia de pe urma încălzirii globale

„Dacă trendul de încălzire va continua, aşa cum este de
aşteptat, dacă emisia de gaze cu efect de seră va continua să
crească, recordul stabilit în 2010 va fi depăşit în scurt timp”,
avertizează James Hansen, şeful institutului GISS, organism al NASA
care studiază clima şi schimbările planetare.

• „Paradisul” Inteligenței Artificiale împarte investitorii în două tabere. Ce se întâmplă la Nvidia?
• Presiuni asupra lui Friedrich Merz să deschidă o anchetă privind posibilele legături germane cu Epstein

Laurence Smith, profesor de Ştiinţe ale Pământului şi Spaţiului la
Universitatea din California, analizează situaţia planetei în
cartea The World in 2050: Four Forces Shaping Civilization’s
Future şi explică ce schimbări vor avea loc ca urmare a
încălzirii globale.

Oraşele cele mai sărace ale planetei, aflate în Africa
sub-sahariană, vor deveni mai aglomerate şi mai instabile. Vor avea
loc secete masive, din ce în ce mai des. Însă nu toate ţările vor
avea de suferit.

Măsurătorile de astăzi arată că Arctica se încălzeşte de două ori
mai repede decât restul planetei; razele solare – ce erau odată
reflectate în spaţiu de catre gheaţă – sunt acum absorbite de ocean
şi de pământul dezgolit după topiri. Iar pe măsură ce topirea
blocurilor de gheaţă se accelerează, acest lucru va facilita
accesul la nenumăratele resurse naturale ale Arcticii, inclusiv
rezervele de combustibili fosili – aceiaşi combustibili care
accelerează încălzirea globală.

USGS estimează că 30% din rezervele de gaz natural ale planetei şi
13% din petrolul neexploatat se află în Arctica. În Groenlanda,
companii precum Chevron, ExxonMobil şi alţi giganţi petrolieri deja
au cumpărat dreptul de a exploata ţiţeiul în zone maritime care
erau inaccesibile, până de curând, din cauza gheţii.

Conform lui Smith, opt ţări vor avea de câştigat pe măsură ce
gheaţa Arcticii se topeşte: SUA (graţie Alaskăi), Canada,
Rusia, Danemarca (datorită relaţiilor strânse cu Groenlanda, fostă
colonie), Norvegia, Suedia, Finlanda şi Islanda.

Aceste ţări nordice vor avea parte de investiţii susţinute, pe
măsură ce iernile vor deveni mai tolerabile, iar rezervele de apă
pe care le deţin – mai valoroase. Oamenii, animalele şi plantele
vor migra spre nord pe măsură ce clima va deveni intolerabilă la
latitudini mai scăzute. Încălzirea globală nu va fi singurul factor
ce va duce la această transformare; creşterea populaţiei,
accelerarea globalizării şi pofta insaţiabilă a omului pentru
resurse naturale vor conduce în aceeaşi direcţie.

Populaţia planetei va ajunge la 9.2 miliarde în 2050, conform
ultimelor estimări. Pe măsură ce economiile giganţilor China şi
India se vor dezvolta, aceste două ţări vor avea nevoie de mai
multă energie, iar Arcticul va putea ajuta, prin resursele sale de
carbon, la satisfacerea acestor nevoi.

O altă consecinţă a încălzirii globale va fi faptul că zonele
uscate vor deveni şi mai uscate, iar cele umede vor avea şi mai
multă apă. Pe măsură ce temperatura va creşte, lacurile şi mările
din nordul planetei vor rămâne dezgheţate mai multe luni din an,
astfel că evaporarea şi implicit nivelul de precipitaţii vor creşte
în Arctic. Astfel, această zonă va fi una dintre puţinele de pe
planetă cu un surplus de apă.

Iar în noul secol, apa va fi o resursă extrem de importantă. Chiar
dacă nu ar exista încălzirea globală, scrie Smith, creşterea
populaţiei şi răspândirea industrializării vor duce la creşteri
masive în nevoile de apă ale populaţiei. Proiecte care acum par
prea scumpe, precum pomparea apei din râurile şi lacurile
siberiene, sau din Golful James (Canada), vor deveni fezabile pe
măsură ce preţul apei va creşte.

Viitorul pare a fi luminos pentru ţările cu acces la Arctic, însă
nu şi pentru populaţiile native acelor zone. Inuiţii, poporul Sami
(cunoscută şi ca „laponi”, termen considerat de ei ca fiind
jignitor) şi celelalte popoare ce trăiesc în aceste zone îngheţate
vor avea, teoretic, de câştigat din această dezvoltare. Smith este
optimist: „În zonele din nord se vor construi mai multe conducte şi
porturi pentru vânzarea de petrol, gaz natural şi apă. Cred că
populaţiile native vor avea de câştigat”.

Optimismul profesorului ar putea fi, însă, nefondat. De-a lungul
istoriei, populaţiile indigene nu au avut de câştigat atunci când
alte ţări le-au dorit resursele naturale.
Sursa: OneEarth