Doctorii din Evul Mediu practicau chirurgia cranio-cerebrală

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Cimitirul Campochiaro este situat în centrul Italiei, aproape de
oraşul Campobasso. Între anii 500-700, când cimitirul a fost
folosit, teritoriul era sub ocupaţia lombarzilor, o populaţie de
origine germanică aliată, în acea perioadă, cu avarii, un popor
migrator provenit din Asia Centrală. Cercetătorii presupun că
cimitirul era folosit drept avanpost împotriva invadatorilor
bizantini.

Scheletele umane găsite aici arată că unii dintre soldaţii
răniţi în lupte supravieţuiau unor traumatisme craniene grave.

• ONU avertizează: 363 de milioane de oameni de pe Pământ sunt în pericol de foamete acută
• Îți place să stai la masă cu alte persoane? Vești bune de la specialiști!

Au fost identificate găsit urme ale unei intervenţii chirurgicale pe craniul unui soldat
care, cel mai probabil, a fost lovit cu un buzdugan bizantin.

Marginile plăgii sunt netede şi nu includ fragmente de os,
sugerând că victima a fost supusă unei intervenţii asemănătoare cu
o operaţie pe craniu din zilele noastre.

Osul poartă urme de vindecare şi se pare că rana era deja
închisă când pacientul a murit, în jurul vârstei de 55 de ani.

Un alt soldat a supravieţuit, deşi craniul sau are urme de
leziuni provocate de lama unui topor.

„Aceşti oameni cunoşteau foarte bine arta războiului, dar şi cea
a tratării rănilor,” susţine antropologul Mauro Rubini.

Un al treilea caz studiat de cercetători arată ca unii soldaţi
nu au fost la fel de norocoşi. Acesta se pare că suferea de lepră,
iar craniul său are urme de lovituri de sabie. Rana nu prezintă semne de vindecare,
sugerând că acest om a murit la câteva ore după incident.

Osemintele luptătorului lepros le sunt de mare ajutor
cercetătorilor pentru a putea urmări evoluţia bolii. Oamenii de
ştiinţă urmăresc să extragă AND-ul bacteriei care a cauzat boala şi
să îl compare cu cel al bacilului leprei din prezent.

Sursa: Mail Online