Viaţa secretă a pisicilor, dezvăluită de un nou studiu

Jeff Horn, un absolvent al departamentului de resurse naturale
şi ştiinţele mediului din cadrul Universităţii Illinois, a
coordonat un studiu ce a durat doi ani în care a urmărit pisicile
pentru a le observa comportamentul.

Studiul a fost efectuat cu ajutorul telemetriei radio şi un
sistem de urmărire sofisticat pentru a semanala obiceiurile
felinelor, atât din mediul rural, cât şi din cel urban. 23 dintre
transmiţătoarele radio folosite în studio au senzori care
detectează fiecare mişcare a animalului. Împreună, cele 42 de
pisici adulte implicate în cercetare au patrulat pe un teritoriu de
peste 2544 de hectare.

• Cum reușește o stațiune de schi din Bulgaria să atragă turiști tot anul?
• Doi aminoacizi comuni pot influența speranța de viață a oamenilor

Cum era de aşteptat, în cele mai multe cazuri pisicile fără
stăpân s-au plimbat pe teritorii mai mari decât pisicile de
companie şi au fost mai active pe tot parcursul anului. Cu
toate acestea, suprafaţa patrulată de pisicile fără stăpân i-au
uimit pe cercetători. Numai unul dintre motanii investigaţi a
umblat pe o arie de 547 de hectare, având în vedere că trebuie să
îşi caute singur mâncarea.

Pisicile de casă nu au mers mai mult de 2 hectare, fiecare,
tocmai pentru că nu au nevoie să îşi procure singure hrana.

Studiul a arătat că dacă pisicile de casă patrulează acelaşi
teritoriu indiferent de sezon, cele fără stăpân îşi schimbă
teritoriul în funcţie de anotimp. Se pare că ele preferă mediile
urbane iarna, iar vara se plimbă mai mult pe câmpuri înverzite.

Coautorul Nora Mateus-Pinilla, veterinar epidemiolog, a
observat că pisicile, chiar şi cele fără stăpân, sunt dependente de
oameni şi încearcă pe cât posibil să stea în apropierea
lor. De aceea, de multe ori teritoriile pisicilor de casă
se intersectează cu cel al felinelor fără stăpân, lucru destul de
periculos atât pentru animale, cât şi pentru oameni, căci multe
boli se pot transmite pe această cale. Un studiu anterior a
observat că Toxoplasma gondii, un parazit care se întâlneşte la
pisici, se poate transmite la om, unde există riscul unor probleme
neurologice, de reproducere sau respiratorii. Pentru a preveni
transmiterea acestor boli, vaccinarea animaleleor este cea mai
simplă metodă.

Deşi pisicile de casă nu patrulează teritorii restrânse, ele au
un impact mai mare asupra mediului decât cele fără stăpân, ca
urmare a faptului că au un caracter invaziv.

Animalele sălbatice care s-au adaptat la ecosistemele ce sunt
deja fragmentate, precum preeriile din Illinois, sunt pe cale de
dispariţie, deoarece pisicile domestice perturbă ecosistemul prin
vânătoare, în competiţie cu prădătorii nativi, sau prin răspândirea
bolilor.

Sursa: ScienceDaily