15% din populaţia Terrei suferă de dizabilităţi

Cele mai multe astfel de probleme se întâlnesc la persoanele cu
vârste înaintate din ţările slab dezvoltate şi vizează atât
dizabilităţile mentale, cât şi fizice.

Raportul, făcut public la Organizaţia Naţiunilor Unite din New
York, a constatat că problemele sunt agravate de sărăcie şi de zeci
de alte variabile, inclusiv stigmatizarea, barierele arhitecturale,
lipsa de protecţie juridică, costul asistenţei şi lipsa de
informare a persoanelor autorizate să ofere ajutor (în special
profesioniştilor din domeniul sănătăţii), despre cum să
interacţioneze cu persoane cu handicap.

• Insula din Grecia cu mai mulți oameni de 90 de ani decât orice alt loc din…
• O țară din Europa face pregătiri în caz de război cu Rusia

Raportul este primul de acest fel realizat de OMS şi vrea să
tragă un semnal de alarmă asupra problemelor legate de ajutorarea
şi integrarea persoanelor cu dizabilităţi.

Proiectul a durat patru ani şi a inclus 360 de cercetători din
întreaga lume, mulţi dintre ei suferind de diverse handicapuri.
Împreună, aceştia au realizat nenumărate recensăminte, anchete
epidemiologice şi articole ştinţifice.

Principala problemă identificată de acest raport este faptul că
situaţia dizabilităţilor va continua să se înrăutăţească dacă
guvernele nu o recunosc şi decid să acţioneze pentru remediere.
Această creştere a problemelor legate de dizabilităţi sunt legate
de doi mari factori: bogăţia şi vârsta.

În ţările cu venituri mici şi medii, 66.5 la sută din toţi anii
trăiţi cu dizabilităţi sunt consecinţa unor boli netransmisibile
precum cele cardiace, accidentele vasculare cerebrale, boli
psihice, emfizem şi cancer. Acest procent este de şapte ori mai
mare decât cel asociat bolilor infecţioase ca rujeola, tusea
convulsivă, pneumonia, meningita sau SIDA.

Pe măsură ce în ţările subdezvoltate venitul mediu
începe să crească şi milioane de oameni încep să muncească în
birouri, să mănânce mâncare de tip fast food, să fumeze şi să nu
mai facă mişcare, gama dizabilităţilor se extinde, incluzând boli
provocate de obezitate, diabet, artrită şi
arteroscleroză.

Pe de altă parte, în toată lumea, dizabilităţile sunt associate
cu înaintarea în vârstă.

Dizabilităţile se întâlnesc în număr foarte mare la persoanele
ce depăşesc 80 de ani, segment de vârstă care este în continuă
creştere.

Subiectul este de mare interes pentru Banca Mondială, care oferă
împrumuturi şi subvenţii pentru multe din ţările sărace ale lumii.
Prin urmare, Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi-a asumat
responsabilitatea de a aduna date legate de problemele de sănătate
din întreaga lume.

Proiectul s-a dovedit a fi unul dificil, cercetătorii
confruntându-se nu numai cu problema comună a datelor destul de
limitate din Asia şi Africa, unde, de fapt, sunt înregistrate cele
mai mari probleme de sănătate, ci şi cu definirea conceptului de
„handicap” care este variabil şi depinde atât de starea fiziologică
a individului, cât şi de măsura în care îi afectează capacitatea de
a fi activ.

Rezultatele au arătat că în ultimii ani au avut loc îmbunătăţiri
considerabile în multe regiuni, inclusiv în cele slab dezvoltate.

De exemplu, un proiect recent din Allahabad, India, care vizează
integrarea copiilor cu handicap a reuşit să îi înscrie pe aceştia,
cu succes, în multe şcoli, iar rata lor de vaccinare a crescut
semnificativ.

Într-un cartier sărac din Karnataka, India, un proiect
guvernamental susţinut de o organizaţie locală a construit toalete
pentru toată lumea, inclusiv pentru persoanele cu handicap.

De asemenea, în ţări precum Mali, Niger şi Burkina Faso s-a
înregistrat o scădere a infectării cu bacteria Neisseria
meningitides care poate produce surzire şi chiar meningită. În
Uganda, Proiectul Sustainable Clubfoot Care care urmăreşte
dotarea cu proteze şi pregătirea personalului medical cu privire la
această problemă. În Brazilia, mijloacele de transport public au
adoptat un design universal pentru a permite accesul persoanelor cu
dezabilităţi.

Raportul oferă o listă lungă de sugestii pentru ţări cu privire
la modul în care să recunoască nevoile persoanelor cu handicap,
acceptându-le şi incluzându-le în societate.

Cu toate acestea, nu există o ordine sau o listă de priorităţi,
deşi se pare că în prim plan este menţinerea în şcoli a copiilor cu
probleme medicale.

Sursa:
Washington Post