Rata de creştere a nivelului mărilor, mai mare ca oricând în ultimii 2000 de ani

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

„Acest lucru arată în mod clar că tendinţa recentă nu
face parte dintr-un ciclu natural„, sustine Ken Miller de
la Universitatea Rutgers din Piscataway, New Jersey.

Andrew Kemp de la Universitatea din Pennsylvania, împreună cu
colegii săi, a petrecut cinci ani şi a sondat mlaştini pentru a
analiza sedimentele de sare care au fost nederanjate de milenii.
Kemp, aflat acum la Universitatea Yale, a săpat împreună cu echipa
sa două situri şi a descoperit rămăşiţe microscopice ale unor
organisme unicelulare cu cochilie, cunoscute sub denumirea de
foraminifere.

Toleranţa foraminiferelor la sare este variată. Astfel că
schimbările nivelului mărilor de-a lungul mileniilor a dus la un
amestec al speciilor care trăiesc în orice sit. Cunoaşterea
distribuţiei foraminiferelor în era modernă, la diferite adâncimi,
de-a lungul coastelor din ziua de azi, ar putea ajuta cercetătorii
să deducă nivelele anterioare ale mării în cele două situri, luând
în calcul abundenţa diferitelor specii în straturi succesive de
sedimente.

„Ştim, în mare, ce a făcut nivelul mării începând cu acum 20.000
de ani. Dar până acum nu am avut o evidenţă detaliată a ceea ce s-a
întâmplat în ultimii 2000 de ani cu nivelul mării”, susţine
Miller.

Nucleul demonstrează că nivelul mărilor din situl Carolinei de
Nord a fost în mare parte neschimbat începând cu 100 î.Hr şi până
în 950 d.Hr. Apoi nivelul apelor a suferit o creştere de patru
secole, cu o medie de 0.6 milimetri pe an. După care nivelul
mărilor a rămas constant până după 1865. De atunci, s-a observat o
creştere de 2.1 milimetri anual. Cel puţin ultimii 80 de ani se
potrivesc cu datele studiului, sustine Horton.

Rezultatele validează utilizarea ecuaţiilor generale cu
privire la temperaturile trecute şi la modificările nivelului mării
care prevăd creşterea nivelului apelor în urma încălzirii
climei, susţine Aslak Grinsted de la Centrul de
Climatologie şi Gheaţă din cadrul Universităţii din Copenhaga.

„Ceea ce este minunat referitor la acest ansamblu de date este
continuitatea şi precizia sa, cât şi faptul că coincide cu datele
înregistrate în celalte părţi ale planetei”, susţine Grinsted.

Sursa:
ScienceNews