Suntem singuri în Univers, susţin doi astrobiologi!

Ecuaţia Drake este o ecuaţie matematică ce estimează numărul
civilizaţiilor extraterestre pe care am putea să le detectăm în
prezent sau în viitorul apropiat. Aceasta a fost concepută în anul
1960 de Frank Drake de la Universitatea California din Santa
Cruz.

Drake a încercat să cuantifice numărul prin determinarea
numărului de stele care au planete, ce proporţie dintre acestea ar
putea fi locuite, apoi fracţiunea celor care chiar au vieţuitoare,
iar din acestea, fracţiunea celor care au vieţuitoare care pot
deveni inteligente.

• Medicii trag un semnal de alarmă: tot mai multe femei vor suferi de boli cardiovasculare
• Un test de logică extrem de simplu pentru oameni dă mari bătăi de cap Inteligenței Artificiale

Multe dintre aceste numere au constituit simple presupuneri. De
exemplu, numărul civilizaţiilor extraterestre pe care le putem
detecta în prezent este extrem de sensibil la fracţiunea care ar
putea să se autodistrugă cu propriile tehnologii, printr-un război
nuclear, de exemplu. Dar nu există nicio cale de a afla cu
certitudine aceste presupuneri.

Cu toate acestea, mulţi cercetători au încercat să vină cu o
cifră, estimările lor variind de la câteva civilizaţii în întreg
universul, la zeci de mii de civilizaţii extraterestre.

Printre multele incertitudini din ecuaţia Drake, un termen este
în mod tradiţional gândit ca fiind relativ sigur. Acesta este
probabilitatea de dezvoltare a vieţii pe o planetă aflată într-o
zonă locuibilă. Pe Pământ, viaţa a apărut în urmă cu aproximativ
3.8 miliarde de ani, doar cu câteva milioane de ani după ce planeta
s-a răcit suficient pentru a permite acest lucru.

Astrobiologii susţin că, dacă aici viaţa s-a dezvoltat atât de
rapid, acest lucru ar fi posibil şi pe alte planete care
îndeplinesc condiţiile optime de întreţinere a vieţii.

Astăzi, David Spiegel de la Universitatea Princeton şi
Edwin Turner de la Universitatea din Tokyo susţin că această
gândire este una greşită. Ei au utilizat un alt tip de gândire,
numită raţionament Bayesian, pentru a demonstra că existenţa vieţii
pe Pământ se află în concordanţă cu ideea că viaţa poate apărea
foarte rar în Univers.

La prima vedere, această judecată pare mai degrabă
contraintuitivă. Dar, dacă raţionamentul Bayesian ne spune ceva,
acel lucru este că ne putem înşela pe noi înşine crezând că
lucrurile sunt mult mai probabile decât sunt cu adevărat.

Spiegel şi Turner au subliniat faptul că gândirea noastră despre
originea vieţii este puternic influenţată de faptul că suntem aici
pentru a o observa. Au accentuat de asemenea ideea că au fost
necesari 3.5 miliarde de ani pentru ca viaţa inteligentă să se
dezvolte pe Pământ. Astfel, singura cale prin care a fost posibilă
o evoluţie întinsă pe o perioadă atât de lungă de timp este prin
apariţia rapidă a vieţii. Iar apariţia rapidă a vieţii este un
factor independent de probabilitatea de apariţie a vieţii în
general.

„Astfel, dacă evoluţia are nevoie de 3,5 miliarde de ani
ca viaţa să evolueze de la cele mai simple forme la fiinţe
conştiente, atunci a trebuit să ne aflăm pe o planetă pe care viaţa
să apară relativ repede pentru a ajunge aici, un factor diferit de
probabilitatea ca viaţa să apară pe respectiva planetă„,
spun Spiegel şi Turner.

Dacă este luat în calcul şi acest factor, spun ei, şansa
ca viaţa să apară devine mult mai rară, astfel că probabilitatea ca
noi să fim singuri în Univers este mult mai mare decât se credea
până acum.

Cu toate acestea, cei doi oameni de ştiinţă spun că teoria lor
s-ar putea dovedi greşită, dacă vom reuşi să descoperim în
următorii ani că viaţa a apărut de mai multe ori, independent, pe
Pământ.

Sursa: Technology
Review