Bateria de 50 de microni

Primul rezultat al cercetării a constat în prezentarea unor
nanobaterii tridimensionale şi a fost făcut public anul trecut, în
decembrie.

În acest proiect, specialiştii au încastrat o matrice verticală
de nanofilamente de nichel-cositor în plexiglas. Apoi au dezvoltat
nanofilamente, prin electrodepunere într-un mediu de oxid de
aluminiu anodizat pe un substrat de cupru.

• „Paradisul” Inteligenței Artificiale împarte investitorii în două tabere. Ce se întâmplă la Nvidia?
• Presiuni asupra lui Friedrich Merz să deschidă o anchetă privind posibilele legături germane cu Epstein

În acel prim model, anodul confecţionat din nichel-cositor a
fost încastrat, dar catodul a trebuit ataşat la exterior.
Un alt proiect, mai nou, include catodul în interiorul
nanofilamentelor. De data aceasta, cercetătorii au utilizat PEO
(oxid de polietilenă), un electrolit sub formă de gel, care
stochează ioni de litiu şi serveşte drept izolator între
nanofilamente.

După nenumărate teste, cercetătorii au ale, pentru fabricarea
catodului, un polimer uşor de sintetizat, cunoscut sub numele de
polianilină (PANI).
Alumina a fost pulverizată cu oxid de polietilenă, care a
„căptuşit” porii aluminei, încastrând astfel anozii; catozii din
PANI au fost ataşaţi în dreptul deschiderilor porilor, tot prin
metoda pulverizării.

Bateriile experimentale au cca. 50 de microni în lungime şi o
capacitate de stocare destul de bună. Acum cercetătorii vor să le
perfecţioneze pentru a le putea încărca şi descărca în mod repetat;
pentru moment, prototipurile existente nu rezistă la mai mult de 20
de cicluri de încărcare/descărcare.

Sursa: kurzweilai.net