A fost concepută «pielea electronică», invenţia ce dă naştere unei noi ere tehnologice

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Dispozitivul sub formă de plasture a fost creat de John Rogers, un om de ştiinţă de la Universitatea din Illinois. El constă într-o reţea flexibilă şi elastică de circuite cu senzori. Acesta devine folositor după ce este aplicat pe piele. Momentan sistemul trebuie înlăturat după o perioadă de câteva zile şi înlocuit cu un altul, dar cercetătorii speră că vor putea trata siliciul astfel încât să nu se mai dezlipească atât de repede.

Mai mult de cât atât, noua invenţie are capacităţi mai avansate decât senzorii medicali. Pusă pe gât, „pelea electronică” poate „simţi” suficient de bine cunvintele încât să permită controlul unui joc simplu pe calculator. Totodată, aparatul ar putea fi folosit pentru a ajuta să comunice persoanele cu probleme la nivelul laringelui. Alte utilizări ale acestei invenţii revoluţionare ar putea consta în monitorizarea noilor-noscuţi sau pentru a spori controlul protezelor.

• Cum să economisești bani fără să-ți schimbi prea mult stilul de viață?
• Cristi Hrubaru vine la „Podcast cu Prioritate” #101 by ProMotor. Discuții despre motociclete, mașini, rock și…

De asemenea, pielea electronică poate fi folosită pentru monitorizarea activităţii cerebrale sau a bătăilor inimii. Faptul că nu depăşeşte grosimea unui fir de păr, că se ataşează într-un mod extrem de uşor pe piele, fără niciun adeziv, cât şi flexibilitatea de care dă dovadă sunt câteva elemente care fac din pielea electronică o invenţie incredibilă, cu mii de potenţiale utilizări.

În prezent, Rogers colaborează cu fizioterapeuţi pentru a facilita utilizarea sistemului în scopul de a induce contracţii musculare în regiunile degradate ale corpului, facilitând astfel refacerea ţesutului.

Proiectul lui Rogers şi al echipei lui a început acum aproape 15 ani, când au început să studieze anumite sisteme cardiace şi dispozitive de imagistică cerebrală care se montau pe ţesuturile interne. Apoi, cercetarea a avansat spre crearea sistemelor externe care imită pielea, cel mai mare organ, dar şi cel mai interesant, aşa cum afirmă chiar Rogers.

„Pielea electronică” este formată din senzori, antene, diode emiţătoare de lumină şi alte componente prinse între două straturi de protecţie. Este alimentată de celule solare integrate sau de bobine inductive care pot fi folosite pentru a genera curent wireless. Întregul sistem este amplasat pe o foaie de poliester elastic, concepută pentru a se potrivi cu proprietăţile fizice ale pielii. Întreaga structură are mai puţin de 40 de microni grosime, fiind suficient de subţire încât să rămână pe piele doar cu ajutorul inducţiei van der Waals, care forţează moleculele să stea împreună.

În prezent echipa lucrează la adăugarea unor noi componente, inclusiv a comunicatorilor wireless pentru încarcarea datelor sau a comenzilor şi a dispozitivelor piezoelectrice ( mecanisme care generează semnale electrice ca răspuns la vibraţii şi care produc energie mecanică ca urmare a semnalelor electrice), care sunt alimentate de mişcările corpului.

Prin urmare, este posibil ca în curând să puteţi purta propriul telefon mobil sau computer sub mâneca unei cămăşi.

Surse: Nature şi Discover