Clubul temerarilor fara aripi pe deasupra lumii

Unul dintre cele mai vechi visuri ale omului este acela de a zbura. Istoria omenirii – atat cea reala, cat si cea fictionala – este plina de incercari in acest sens, de la Icar si Mesterul Manole, la desenele lui Da Vinci si ulterior la proiectele omului modern, beneficiar al progreselor tehnologice.

Englezul Stuart Ross traieste in Sussex, iar in viata de toate zilele este pilot de avion. Visul sau este insa acela de a zbura de unul singur, fara controlori de trafic, fara pasageri, fara aripi. I-au trebuit doi ani si 50.000 de lire sterline pentru a-si construe primul aparat individual de zbor, jetpack (sa-i zicem, pe romaneste, rucsacul cu reactie). Dar povestea aparatelor individuale de zbor este mai veche si are in ea de toate: cutezanta, eroism, inteligenta, sacrificii, accidente si povesti politiste cu furturi, rapiri si chiar crime.

Pionierul Moore
Povestea aparatelor individuale de zbor a inceput in anii ’40 ai secolului trecut, cand Wendell Moore, inginer-s ef la Bell Aircraft Company, a primit o comanda pentru proiectarea de mici reactoare necesare primului avion care a depasit viteza sunetului, Bell X-1. N-a trecut mult si Moore s-a gandit ca reactoarele respective ar putea fi puse in spinarea unui om pentru a-l ridica de la sol, dandu-i posibilitatea sa zboare… Cand si-a brevetat conceptul, in anii ’60, armata Americana a devenit interesata de acesta si i-a oferit lui Moore 150.000 de dolari pentru a construi un prototip. Care, in final, avea sa semene surprinzator de mult cu cele ale eroilor din benzile desenate si din desenele animate Buck Rogers si Jetsons. Totusi, aparatul lui Moore avea multe in comun cu motoarele de racheta, asa incat i s-a spus rocketpack, iar pilotii care l-au incercat l-au botezat rocketbelt (centura- racheta) si asa i-a ramas numele.

Primele demonstratii i-au uimit pe reprezentantii armatei, aparatul atingand viteze de pana la 100 km/h in cateva secunde. Era numai bun pentru deplasarea rapida a militarilor pe campurile de lupta, astfel ca in contractul cu Bell s-a prevazut si instruirea recrutilor pentru zbor. Moore l-a folosit pentru zborurile demonstrative pe Bill Suitor, fiul adolescent al unor vecini, care avea sa devina in scurt timp cel mai renumit pilot de rocketbelt din lume. Printre performantele acestuia se numara dublarea lui Sean Connery intr-o secventa din Thunderball – filmul cu James Bond – si aparitia la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice din 1984, de la Los Angeles. Cum insa aparatul nu putea zbura decat 25 de secunde, Moore s-a gandit sa-l reproiecteze. In 1965 a primit o finantare de 3 milioane de dolari de la US Advanced Research Projects Agency (ARPA) pentru un nou prototip, care sa asigure un timp de functionare de circa 25 de minute, la viteza de 100 km/h. Primul zbor a avut loc in 1969, dar Moore a murit curand dupa aceea, asa incat proiectul nu a mai fost finalizat.

RB-2000 – o poveste politista
Brad Barker, agent de asigurari, Joe Wright, om de afaceri din Houston si Larry Stanley, inginer, proprietarul unei sonde de petrol din Texas, au infiintat o companie care avea drept scop construirea unui aparat individual de zbor. In 1994, detineau deja prototipul, pe care l-au numit RB-2000 (sau Rocketbelt-2000). Pentru zborurile demonstrative, l-au invitat chiar pe celebrul Bill Suitor. Dar parteneriatul celor trei s-a destramat cand Stanley l-a acuzat pe Barker de frauda financiara. Barker a disparut cu prototip cu tot, iar in 1998 Wright a fost gasit omorat in bataie. Politia l-a interogat pe Barker, dar dupa trei zile l-a eliberat. In 1999, Stanley l-a dat in judecata pe Barker pentru a-si recupera paguba, iar sentient a i-a fost favorabila, acordandu-i-se dreptul de proprietate asupra aparatului RB-2000 si 10 milioane de dolari despagubire. Cand Barker a refuzat sa plateasca, Stanley l-a rapit si l-a tinut sechestrat. Dupa opt zile, Barker a evadat, politia l-a arestat pe Stanley, iar in 2002 acesta a fost condamnat la inchisoare pe viata, dupa care pedeapsa i-a fost redusa la opt ani. Aparatul de zbor furat de Barker n-a mai fost gasit niciodata.

De la SoloTrek la Michael Jackson
In 1999, compania Millennium Jet din Santa Clara, California, a inceput construirea unui aparat numit SoloTrek. Conform celor spuse de Michael Moshier, presedintele companiei, SoloTrek era capabil sa zboare 3 ore, cu viteze de pana la 100 km/h, putand acoperi distante de peste 200 de kilometri. Totul parea perfect, zborurile de incercare dadusera rezultate excelente, dar, in 2002, a survenit un accident tehnic care a dus la distrugerea totala a aparatului. In 2003, Millennium Jet a fost inchisa. La ora actuala, exista in lume cateva aparate individuale de zbor functionale si, pentru sume in jurul a 20.000 de dolari, efectueaza zboruri pentru clipuri publicitare sau pentru secvente din filme. Fanii romani ai lui Michael Jackson isi amintesc, desigur, de concertul acestuia de la Bucuresti, in care l-au putut vedea pe starul american (sau pe o dublura de-a lui) folosind un astfel de aparat.

In urma cu doi ani, Ross a inceput construirea aparatului sau ghidandu-se dupa cateva fotografii ale modelelor existente si dupa cateva planuri ale unor proiecte esuate, cumparate din SUA. La 20 aprilie 2005, aparatul lui Ross a efectuat primul sau zbor. Pentru orice eventualitate, jetpack-ul a fost ancorat cu un cablu, dar totul a mers perfect. La fel in cazul urmatoarelor douasprezece zboruri. Dar, in august, al treisprezecelea zbor a fost cu ghinion. Tocmai cablul de ancorare l-a incurcat si Ross era sa-si piarda viata. Evident, accidentul nu l-a descurajat pe temerarul englez, care a studiat cauzele acestuia, a contactat alti specialisti in motoare si s-a reapucat de lucru pentru imbunatatirea aparatului. Ross crede ca pana la sfarsitul anului va efectua un nou test. Datorita lui si altora asemenea lui, visul nostru de a zbura continua. Pentru ca… ne aducem aminte.