Ultima carte pe care as citi-o (martie): Spuma zilelor

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

„Exista doar doua lucruri: dragostea, in toate felurile, cu fete frumoase, si muzica. (…) Restul s-ar cadea sa dispara, caci restul e had.“  Nu-i decat o poveste de dragoste. S-a spus despre ea ca este cea mai frumoasa poveste de dragoste care a fost scrisa vreodata; pentru mine este cea mai frumoasa dintre toate cele pe care le-am citit vreodata. Colin si Chloé ii cheama pe indragostiti; si mai e si-un soricel care le era prieten. Dragostea lor facea ca lumea sa devina un taram fantastic, unde singura realitate, asa cum indeobste o cunoastem, era realitatea iubirii lor. In rest, totul devenise posibil: de pilda, Colin canta jazz la pianocteil, un instrument intrucatva asemanator pianului dar care, spre deosebire de acesta din urma, pregatea alambicate alcooluri-cocteil, asortate fiecarei apasari de clapa, fiecarei melodii in parte. Dar lumea risca astfel sa devina prea frumoasa, prea buna. Si atunci Chloé s-a imbolnavit: un nufar urias a pornit a-i devora plamanii. Iar nufarul nu putea fi rapus decat cu alte, multe, flori. Pe care, pentru a le cumpara, Colin a fost nevoit sa vanda tot ce avea, apoi sa-si ia o multime de slujbe absurde. Cu toate acestea, nufarul crestea, de neoprit. Iar lumea redevenea ceea ce fusese pana la dragostea lor: un taram asemenea slujbelor lui Colin, absurd, meschin, abject, mizerabil. Pana la capat. Pana cand fata moare si cartea se termina.
„– Da, spuse Colin, si soarele apune… 
– Poate sa rasara iar, il incuraja antichitarul.
– Nu cred, spuse Colin. Raul e undeva in adanc.“
Intr-adevar, raul e undeva in adanc. In adancul care a inghitit acum si Soarele, vestind ca si timpul meu s-a terminat. Daca mi s-ar fi ingaduit sa mai zabovesc putin, as fi putut totusi vedea cum valurile inchipuiau din spuma lor fosforescenta cuvinte, poate acestea: „Te voi iubi pana la sfarsitul timpului, si inca multa vreme dupa aceea…
Restul s-ar cadea sa dispara, caci restul e had.“

Spuma zilelor, Boris Vian
Disponibila in biblioteci in editia Editurii Pentru Literatura Universala (1969) si posibil in librarii in editia Editurii Humanitas