Un zbor indepartat

Principiul de baza are in vedere transformarea intr-un singur element a corpului avionului si a aripilor sale, ceea ce va reduce enorm frecarea si consumul, iar in final va crea premise reale pentru o autonomie de zbor mult mai mare decat cea posibila in cazul fuselajelor traditionale, la care aripile sunt elemente distincte, atasate. In acest context, omul va face un pas mare in fata inainte de a putea visa efectiv la calatoria in timp sau, chiar, de a o practica intr-o forma sa-i zicem primitiva, anul despre care vorbim fiind borna-limita pentru prima excursie umana pe Marte (conform Programului Aurora al Agentiei Spatiale Europene, dar si calendarului stabilit de NASA). Oricum, necesitatea de noi materii prime va genera progresul transpor­turilor spatiale. In acest sens, cel putin pe Luna, vor exista exploatari miniere (zice Agentia Aerospatiala din Japonia – JAXA), iar navetele-cargo vor putea transporta inapoi pe Pamant tot ceea ce noi vom fi epuizat in chip ires­pon­sabil pe Planeta-Mama pana atunci. 

In ciuda dezvoltarii fara precedent a tehnicii spatiale, e greu de crezut, totusi, ca vom putea intra in contact real cu o civilizatie extraterestra altfel decat prin hazard. In egala masura, teama de o posibila agresiune venita din alt sistem solar va duce la un nou tip de cursa a inarmarilor, in care dusmanul nu va mai fi cunoscut nominal, dar riposta probabila va ingloba toate disponibilitatile tehnologice ale civilizatiei nascute pe Terra. Teoria unui atac preventiv indreptat impotriva unei civilizatii necunoscute dintr-o alta galaxie va avea deloc putini adepti, aceasta putand fi una dintre marile teme de dezbatere ale anului de (diz)gratie 2030.

• Oamenii de știință au dezvoltat o nouă metodă de a „asculta” limbajul ascuns al creierului
• Un psiholog explică de ce unele cântece ne rămân „blocate” în minte

Inainte, insa, de a lua parte la partide de paintball spatial disputate cu arme reale, omul va face turism stelar la greu, in forme organizate. Team-building-ul sofisticat se va putea practica la bordul unui vehicul spatial, al unei statii orbitale sau, chiar, pe Luna. Sir Richard Branson de la Virgin si-a propus sa reduca pretul unei asemenea croaziere undeva in intervalul 100.000-500.000 de dolari, cam cat costa acum sejururile suborbitale (care, si ele, se vor ieftini la 10.000-15.000 de dolari, in conditiile unui trafic anual de cateva milioane de persoane). Actualmente, turistii spatiali sunt recrutati numai dintre milionari, ei platind sume intre 15 si 20 de milioane de dolari (Dennis Tito, de pilda). Agentia Spatiala Japoneza a demarat si ea un proiect, botezat Uchu-Maru, potrivit caruia turismul (sub)orbital va costa maximum 500.000 de yeni (echivalentul a sub 5.000 de dolari) de persoana. Reducerea va fi posibila datorita progresului inregistrat de tehnica de propulsie (motoare actionate nu de combustibili traditionali, ci de ioni pozitivi sau de energie nucleara), de materialele folosite (aliaje noi vor fi livrate de catre cercetatorii in nanotehnologie) si de marketingul spatial, care va asigura un mare rulaj de turisti. Destinatiile-vede­ta ar putea fi, in opinia BBC, inelele lui Saturn (alt fel de… birdwatching) sau Europa, Luna lui Jupiter. Deja, la Las Cruces, in New Mexico, se preconizeaza construirea unui serios rival pentru Baikonur, un spaceport destinat operarii rachetelor care vor putea accesa asemenea „statiuni“ cu gravitatie nepamanteana.